Odata ce se considera mari, fetele incep sa-si schimbe atitudinea fata de mama. Am fost intrebata de foarte multe ori: ce se intampla in acest punct? La pubertate si in adolescenta...

Odata ce se considera mari, fetele incep sa-si schimbe atitudinea fata de mama. Am fost intrebata de foarte multe ori: ce se intampla in acest punct?

La pubertate si in adolescenta, din cauza importantelor transformari ce au loc in plan fiziologic si psihic, afectivitatea creste, marind nevoia si posibilitatea de intelegere a trairilor afective ale altora.

Inca de la varsta de 12-13 ani, fata incepe sa nu mai vrea sa asculte parerile tale de mama. Nu mai are incredere in tine si incepe sa creada ca nu de la tine ii va veni dezlegarea problemelor ce-o framanta.

Pentru a-si descarca inima de poverile ei afective, ea se indeparteaza treptat de tine si se apropie de o prietena. Se inchide in sine, are secrete. Nevoia de singuratate creste. Acest comportament este o caracteristica a inceputurilor schimbarilor ei psihice, cu evidente consecinte asupra relatiilor cu ceilalti, in primul rand cu tine, ca mama.

Capitolul secretelor, prieteniilor contra vointei mamei se imbogateste pe zi ce trece, odata cu eschivarile si incordarea din partea amandurora. Raceala se accentueaza. Uneori, ruptura prieteniei cu tine incepe din faptul ca ai divulgat tatalui confidentele pe care ti le-a facut.

Din aceste motive palpabile, traieste asa-numitul proces de racire afectiva fata de tine si se infiripa o forma timida de afectiune noua, indreptata spre o prietena.

Astfel, tacerile fata de tine se inmultesc, atasamentul fata de prietena se intensifica, culminand prin dovezi de incredere. Prietena ii devine necesara.  Numai ea o intelege. N-o cearta cand are chef sa planga fara motiv si fara durere, se preocupa de suferintele ei, participa la afectiunea tandra pentru vreo fiinta pe care o idealizeaza si in care isi proiecteaza sentimentele cele mai pure.

Acestei prietene framantate de aceeasi ingrijorare ii impartaseste toate necazurile ei, de la desconsiderarea fratilor si surorilor si persecutia mamelor, pana la dragostea admirativa pentru anumite persoane preferate.

Din punct de vedere psihologic, se produce urmatorul fenomen: procesul de interiorizare se adanceste peste limitele normalului, apar complicate stari de tensiune si dezechilibru intern, conflicte, inhibitii, crize emotive provocate de lupta tendintelor opuse din sufletul ei. Pe ceilalti ii apreciaza cu aceeasi unitate de masura pe care o foloseste atunci cand se judeca pe ea insasi.

De remarcat faptul ca este vorba de unele dintre trasaturile tipice ale acestei perioade de varsta, care insa dispar cu atat mai repede si fara urme, cu cat poti respecta urmatoarele sfaturi:

1. Nu ii interzice sau contraria sentimentele de prietenie pe care le nutreste in afara familiei.

2. Nu te insinua cu brutalitate si fara respect in micile ei taine.

3. Acorda secretelor ei, marturisite cu sinceritate, confidentialitatea pe care in mod sigur ti-o cere.

4. Nu dramatiza comportamentul de raceala afectiva fata de tine, deoarece nu ai face decat sa-l adancesti si sa-l prelungesti in timp.

5. Dovedeste-i permanent ca ai incredere in ea, in ceea ce gandeste si simte.

6. Intareste-ti increderea pe care ea ti-ar putea-o acorda prin manifestari deschise, sincere si nesofisticate, pe intelesul ei.

7. Acepta faptul ca uneori se jeneaza sa-ti destainuie anumite trairi personale.

8. Nu iti proiecta propriile framantari in comportamentul fata de ea.

9. Da-i liberatatea de a-si alege prietena, dar vegheaza in taina sa nu cada prada unei alegeri gresite.

10. Inabusa-ti cu intelepciune trairile negative pe care le incerci atunci cand constati ca isi cauta confidente dincolo de tine.

Incercand sa aplici aceste sfaturi, precum si altele specifice tie si fetei tale, este sigur ca incordarea nu se va produce atat de evident, sau cel putin nu va antrena dupa sine resentimente veritabile sau durabile fata de tine, ca mama.