Rezultatele studiului au fost publicate în revista JAMA Network Open.

Un grup de cercetători de la Universitatea din Michigan a analizat datele de la aproape 7.000 de persoane în vârstă de peste 50 de ani, care au participat la un studiu național început în 1992 și care au completat un chestionar psihologic în 2006. 

Participanților li s-a cerut să-și evalueze părerea cu privire la afirmații precum "Îmi place să îmi fac planuri pentru viitor și încerc să le transform în realitate" și "Activitățile mele zilnice par adesea triviale și lipsite de importanță pentru mine". Apoi, oamenii au primit un scor pentru scopul în viață. Cercetătorii au comparat apoi acest scor cu ratele de mortalitate ale participanților în următorii cinci ani. În acea perioadă, au decedat 776 de participanți. Participanții cu cel mai mic scor al scopului în viață au fost supuși unui risc de a muri de două ori mai mare în timpul perioadei de urmărire, comparativ cu participanții cu cel mai mare scop, după cum a constatat studiul. Cei cu scorul mai mic au fost mai predispuși la moartea cauzată de afecțiunile cardiace sau sanguine.

Constatările au fost valabile chiar și după ce cercetătorii au luat în considerare anumiți factori care ar putea afecta simțul oamenilor pentru scopul în viață sau riscul lor de deces, cum ar fi prezența depresiei în viața participanților.

Se pare că nu există niciun dezavantaj când vine vorba de îmbunătățirea scopului vieții, ci doar beneficii. Cercetările anterioare au sugerat că voluntariatul și meditația pot îmbunătăți starea psihologică a unei persoane. Următorul pas în această cercetare a fost de a determina dacă intervențiile menite să îmbunătățească scopul în viață funcționează și dacă o creștere a scorului scopului în viață ar duce la rezultate bune în ceea ce privește sănătatea, cum ar fi îmbunătățirea calității vieții.

Potrivit cercetătorilor, există mai multe motive posibile pentru care un scop în viață ar putea prelungi efectiv durata de viață. Studiile anterioare au arătat că o stare de spirit mai bună, care poate fi datorată și unui scop în viață, a redus activitatea genelor care declanșează inflamația în organism. Inflamația, la rândul său, a fost corelată anterior cu o creștere a riscului de deces timpuriu.

Un alt studiu a constatat că un scop în viață mai puternic a fost corelat cu un nivel mai scăzut al cortizolului, hormonul de stres, și cu un nivel mai scăzut al moleculelor inflamatorii din organism. Dar niciun studiu nu a măsurat direct moleculele sau biomarkerii pentru a-i corela cu beneficiile pentru sănătate sau mortalitatea.

O limitare a studiului este faptul că cercetătorii nu au putut exclude posibilitatea cauzalității inverse în rândul participanților cu o boală cronică sau cu o boală care pune viața în pericol. Cu alte cuvinte, aceste probleme ar putea face oamenii să dedice mai puțin timp unui scop în viață. Într-o analiză ulterioară, cercetătorii au exclus persoanele care sufereau de o boală cronică sau de o boală care le amenința viața. Rezultatele au fost valabile în continuare, dar a existat o probabilitate mai mare ca aceste rezultate să fie cauzate de întâmplare, după cum au remarcat autorii studiului.

Pe aceeasi tema...

• Cum să folosim stresul ca factor de motivaţie?

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!