Pentru că sunt o visătoare, mi se întâmplă des să mă deconectez de la lumea exterioară. Nu îmi pare rău.

Gasisem la un moment dat o imagine simpatica cu un citat si mai simpatic, dar si foarte adevarat in cazul meu – “Viata este mult mai interesanta in mintea mea”. Asa si eu.

Iubesc viata, imi place sa o traiesc cu bune si rele, iar faptul ca visez foarte mult nu este o metoda prin care incerc sa fug de realitate. Visez cu ochii deschisi la ce vreau sa realizez cand ies pe usa casei, la proiecte, locuri si oameni pe care vreau sa ii cunosc. Asa ca deconectarea de la lumea exterioara este un fel de pauza in care ma alimentez si revin cu forte si idei noi de aplicat in exterior.

FRICA DE FRICA

Insa a venit un moment cand lumea mea frumoasa a fost invadata de frici. Frica de a sta singura in casa, frica de a merge singura pe strada, frica de a nu mi se face rau si nu este nimeni sa ma salveze… frica de frica. Toate astea adunate duc la o forma acuta de anxietate. Am simtit frica din plin, o frica nejustificata, o frica care aparea cand imi era lumea mai draga… din senin. Imi era frica sa locuiesc in propria mea casa, in care locuiam deja de 5 ani si in care apucasem chiar sa locuiesc singura un an de zile. Citeste continuarea pe andreearaicu.ro