Cele 5 tipuri de sindrom al impostorului. În care dintre ele te regăseşti?
Ţi s-a întâmplat vreodată să ai o reuşită majoră, toată lumea să te felicite şi să te privească cu admiraţie, dar tu să consideri că nu meriţi toate acele aprecieri şi laude?
Este un semn clar că suferi de sindromul impostorului, o problemă cu care se confruntă extrem de multe persoane.
Această stare psihologică se manifestă prin senzaţia că nu meriţi ceea ce ai, că eşti incompetent şi necalificat, deşi există dovezi clare care arată că eşti o persoană de succes, cu numeroase reuşite. Cele mai multe persoane ambiţioase, care obţin reuşite majore, au de obicei un secret ascuns: în adâncul lor se simt impostori şi consideră că ceea ce au obţinut se datorează numai norocului.
Iar sindromul impostorului poate exista sub mai multe forme, în funcţie de personalitatea, trecutul sau circumstanţele individului în cauză. Iată care sunt cele cinci tipuri de sindrom al impostorului:
Psihologul Valerie Young, specialist în acest subiect, a identificat cinci subcategorii ale sindromului impostorului:
- Perfecţionistul
- Superfemeia/Superbărbatul
- Geniul
- Individualistul
- Expertul
Perfecţionistul
Prefecţionismul şi sindromul impostorului sunt adesea asociate. Perfecţioniştii îşi setează ţeluri extrem de înalte, iar când nu le ating, se îndoiesc de capacităţile şi calităţile lor, încep să aibă probleme de încredere în sine şi îşi fac griji că nu sunt suficient de buni. Iar atunci când îşi ating ţelurile se întreabă dacă nu cumva se putea mai bine. Devin astfel obsedaţi de control şi cred că dacă vor ca ceva să iasă foarte bine, trebuie să facă ei totul.
Nu eşti sigur dacă te încadrezi în această categorie? Atunci pune-ţi aceste întrebări:
Ai fost acuzat des că vrei să faci totul singur?
Îţi este dificil să delegi sarcinile? Iar dacă o faci, te simţi frustrat şi dezamăgit de rezultate?
Când ratezi unele sarcini, simţi că nu eşti suficient de bun pentru ceea ce faci?
Simţi că rezultatele tale trebuie să fie întotdeauna 100% perfecte?
Pentru aceste persoane, succesul nu este niciodată satisfăcător, pentru că sunt de părere că ar fi putut să facă mai bine. Dar această atitudine nu este nici productivă, nici sănătoasă. Recunoaşterea şi celebrarea propriilor realizări sunt esențiale pentru încrederea în sine.
Învață să-ți accepți greșelile și să le consideri elemente care nu pot lipsi din evoluția ta. Sunt inevitabile și nu este nevoie să te judeci atât de aspru de fiecare dată când greșești.
Superfemeia/Superbărbatul
Cei care se confruntă cu acest tip de sindrom al impostorului sunt convinși că sunt niște impostori în comparație cu colegii lor, motiv pentru care se forțează să muncească mult mai mult decât aceștia, pentru a se ridica la nivelul lor. Dar este numai o impresie falsă, cauzată de propriile insecurități, și care le poate provoca atât probleme de sănătate din cauza epuizării, cât și probleme în viața personală.
Pentru a afla dacă te încadrezi în această categorie, răspunde la aceste întrebări:
Stai până seara târziu la birou, mult mai mult decât restul colegilor tăi, chiar dacă ai terminat ce aveai de făcut pentru ziua respectivă?
Ești stresat atunci când nu muncești și ai impresia că îți irosești timpul?
Ai renunțat la pasiunile tale pentru a te dedica mai mult vieții profesionale?
Simți că nu ai ajuns încă la nivelul celor cu care lucrezi, chiar dacă ai obținut rezultate bune și realizări importante?
Persoanele workaholice sunt, de fapt, dependente de validarea pe care o primesc în urma muncii, nu de munca în sine. Este important să nu aștepți validare din exterior. Nimeni nu ar trebui să aibă puterea de a te face să te simți mândru de tine decât tu însuți. De asemenea, ar trebui să accepți criticile constructive și să nu le consideri un atac personal.
Geniul
Acest tip de persoane judecă succesul personal pe baza abilităților lor, în opoziție cu eforturile depuse. Cu alte cuvinte, dacă trebuie să muncească din greu pentru ceva anume, atunci presupun că nu sunt buni pentru acea activitate.
La fel ca și perfecționiștii, aceștia își setează așteptări extrem de ridicate de la ei înșiși. Au pretenția să reușească tot ce și-au propus din prima încercare. Dacă nu pot face asta, se alarmează rapid.
Nu ești sigur dacă te încadrezi în această categorie? Următoarele întrebări te-ar putea ajuta să afli:
Ești obișnuit să obții performanță fără să depui prea mult efort?
Ți se spunea des când erai copil că ești inteligentul familiei sau al grupului?
Nu îți place ideea de a avea un mentor, pentru că simți că te poți descurca singur?
Când te confrunți cu un eșec, încrederea ta scade brusc și îți provoacă un sentiment de rușine?
Eviți adesea noi provocări pentru că te deranjează să încerci ceva la care nu ești cel mai bun?
Pentru a trece de acest blocaj, încearcă să te vezi pe tine ca pe un proiect în derulare. Pentru a realiza lucruri mărețe, trebuie să înveți întreaga viață, să evoluezi și să comiți greșeli, care sunt inevitabile. În loc să te judeci atunci când lucrurile nu îți ies perfect din prima încercare, trebuie să accepți faptul că nimeni nu s-a născut învățat.
Individualistul
Persoanele afectate de acest tip de sindrom al impostorului consideră că a cere ajutorul este un eșec și un semn care dezvăluie că sunt persoane care nu merită să aibă succes. Este în regulă să fii independent, dar nu atât de mult încât să refuzi orice formă de ajutor, pentru a-ți demonstra valoarea.
Nu știi dacă te încadrezi în această tipologie? Răspunde la aceste întrebări:
Simți că trebuie să realizezi diverse lucruri absolut singur?
Ți se pare cunoscută afirmația "Nu am nevoie de ajutorul nimănui"?
Consideri un eșec faptul că ai fost ajutat să atingi un scop?
Pentru a depăși acest blocaj, trebuie să înveți că ai nevoie de ajutorul celorlalți pentru a te dezvolta. Oamenii te pot ajuta să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Nu este un eșec faptul că ai primit ajutor.
Expertul
Cei care se înscriu în această categorie pot avea senzația că și-au păcălit angajatorul să-i angajeze. Se tem că vor fi deconspirați ca fiind neștiutori sau inexperimentați. Din această cauză, au tendința de a face nenumărate cursuri, traininguri și specializări, chiar dacă nu sunt neapărat necesare.
Crezi că te încadrezi în acest tip de sindrom al impostorului? Răspunde la aceste întrebări pentru a afla:
Te temi să aplici pentru un job dacă nu respecți toate cerințele educaționale sau de experiență?
Participi constant la cursuri și traininguri pentru că simți că trebuie să fii extrem de bine pregătit pentru a avea succes?
Chiar dacă ocupi un post de mult timp, tot simți că nu știi suficient?
Este adevărat că ai mereu ceva de învățat. Dorința de a te specializa cât mai mult te poate ajuta foarte mult din punct de vedere profesional. Dar atunci când duci această perfecționare la extrem, începe să pară un fel de evitare a responsabilității. Practica te va învăța mult mai multe decât teoria.