Egoismul le-a dat de gândit filosofilor, înțelepților, poeților, oamenilor de știință. Principalul motiv pentru care apariția egoismului este atât de confuză este acela al naturii duale a minții umane. Egoismul, precum multe alte concepte, este prea complex pentru a fi redus la două extreme. Iată ce factori declanșează apariția egoismului și modurile în care te poți purta cu o persoană egoistă!

O persoană egoistă este acea persoană care își pune propriile nevoi pe primul loc. Este interesată de propria persoană și caută numai acele activități care îi îndeplinesc propriile dorințe. Luându-ne după această definiție, suntem cu toții egoiști într-un fel sau altul. Cu toții vrem lucruri pentru binele și bunăstarea noastră. Acest tip de egoism este bun. 

Problema apare atunci când facem lucruri pentru noi și, în același timp, le ignorăm nevoile celor din jurul nostru sau ne îndeplinim nevoile în detrimentul altora. Când le faci viața dificilă altora pentru a-ți atinge propriile obiective, este vorba despre un egoism pe care ar trebui să îl eviți.

Există mai multe motive care ar putea face o persoană egoistă. O persoană care ține resursele doar pentru sine și nu le oferă celor care au nevoie poate fi considerată egoistă, iar acesta este tipul de egoism la care ne gândim de obicei.

Atunci când spunem că o persoană este egoistă, ne referim de obicei la faptul că nu împărtășește resursele sale - bani, timp, etc. De ce nu va împărtăși o persoană resursele sale, chiar dacă este cel mai bun lucru pe care îl poate face într-o anumită situație? Cel mai des întâlnit motiv este cel conform căruia o persoană crede că nu are suficiente resurse. De aceea, o persoană egoistă este de asemenea posibil să fie zgârcită. Această nesiguranță de a nu avea suficiente resurse poate motiva o persoană să își păstreze resursele și să nu le împartă cu altcineva. 

Un alt motiv este teama de a pierde controlul. Dacă o persoană are prea multe nevoi și obiective, atunci își supraevaluează resursele, pentru că are impresia că acele resurse o vor ajuta să își atingă obiectivele. Dacă își pierde resursele, își pierde obiectivele. Iar dacă își pierde obiectivele, simte că a pierdut controlul asupra vieții. De exemplu, un student care nu își împărtășește notițele cu alții este cel care are note mari, iar împărtășirea notițelor ar putea însemna pierderea unei resurse importante, care ar putea să îl ajute să își atingă obiectivul. Iar atunci când nu reușești să-ți duci obiectivele la capăt, simți că pierzi controlul asupra vieții tale.

În alte cazuri, modul în care a fost crescută o persoană o poate face să acționeze în moduri egoiste. Singurul copil la părinți sau copilul căruia i-au fost făcute toate poftele de către părinți învață cât de multe poate cere și cât de puține poate oferi înapoi. Astfel de copii învață să aibă grijă doar de nevoile lor, neavând prea multă empatie sau considerație pentru alții. În copilărie, făceam cu toții acest lucru, într-o anumită măsură. Dar, pe măsură ce am crescut, ne-am dat seama că și ceilalți oameni au emoții și am dezvoltat empatie. Unii oameni nu au învățat niciodată ce este empatia și, prin urmare, rămân egoiști, la fel ca în copilărie.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l faci atunci când ai de-a face cu un raționament egoist este să îți dai seama care sunt motivele persoanei egoiste și apoi să lucrezi la eliminarea acestor motive. Poate se simte nesigură, poate îi ceri niște lucruri nerealizabile, poate nu este în poziția în care să îți satisfacă cerințele.

Pe aceeasi tema...

• Anxietatea apare mai des în cazul oamenilor inteligenți

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!