Deși este un lucru blamat, realitatea este că se întâmplă de multe ori ca o femeie să rămână însărcinată în facultate. Căsătoriile realizate de timpuriu nu sunt neapărat sortite eșecului, ci este posibil să aibă o bază la fel de solidă precum cele apărute la o vârstă mai matură. Potrivit specialiștilor, nu ar trebui ca femeile tinere să considere o sarcină neplanificată drept un eveniment negativ care le va distruge educația sau cariera. În cadrul studiilor realizate s-a constatat că o sarcină apărută devreme poate crea obiective mai clare, o responsabilizare a viitorilor părinți și o viziune matură asupra vieții. În plus, rolul de părinte le ajută să conștientizeze cât de important este să aibă un traseu profesional de succes și să se gândească la stabilitatea mediului familial pentru cel mic.

Este adevărat că nu sunt circumstanțele ideale, dar problemele de fertilitate apărute la 30, 35 sau 40 de ani, vârstele la care de obicei se consideră că a fost construită deja o carieră de succes, le pot împiedica pe femei să aibă familia pe care și-o doresc. Psihologii consideră că este importantă acțiunea de sprijin și încurajare a celor care doresc să devină părinți, fără a transforma vârsta într-un criteriu eliminatoriu. De multe ori se fac presupuneri eronate atunci când femeile devin mame de timpuriu. Se consideră că ratează oportunități profesionale sau nu vor putea să aibă educația pe care și-o doreau. Nu există niciun motiv de a aștepta în cazul în care doi parteneri își doresc un copil, ci vârsta mai înaintată la care unele cupluri au un copil sugerează mai degrabă dificultatea de a găsi persoana potrivită sau faptul că dorința de a avea un copil a apărut mai târziu.

Se perpetuează mitul că pe măsură ce aștepți mai mut să devii părinte vei fi mai pregătit, dar realitatea este că există multe femei de 38, 32 sau 35 de ani care nu se simt pregătite pentru rolul de părinte sau nu doresc acest lucru. La polul opus se află femeile care își doresc să fie mame mult mai devreme. 

Este esențial să se creeze un echilibru și să se evite judecarea dorinței de a fi părinte în funcție de categoria de vârstă. Există mulți alți factori care influențează această decizie dincolo de vârstă și există din păcate situații când persoanele care amână întemeierea unei familii nu mai reușesc din cauza problemelor de fertilitate, iar cele care au copii mai devreme sunt blamate.

Nu este vorba despre o sarcină în timpul liceului, ci despre femeile tinere mature care sunt tratate cu multă compasiune și li se repetă că și-au irosit șansele dacă au un copil la 21, 23 sau chiar 25 de ani. O asemenea reacție nu este utilă. Organismul poate susține o sarcină normală, iar dacă devii mamă mai devreme nu înseamnă că ți-ai ratat viitorul. Nu trebuie subestimate forțele fiecărei femei și cu puțin sprijin și optimism din partea familiei totul va merge foarte bine.

Datorită emisiunilor de la televizor și a filmelor s-a creat ideea că vârsta de 20 de ani este una magică, destinată exclusiv maturizării, decoperirii propriilor abilități și succesului în cadrul studiilor. Pentru unele persoane acest lucru se aplică, dar nu înseamnă că rolul de părinte nu poate apărea în paralel cu toate aceste lucruri. 

Nu toate persoanele au nevoie de un deceniu de libertate înainte de a se hotărî să aibă o relație pe termen lung și o familie. Deși se consideră că maturizarea nu a luat încă sfârșit în această perioadă, un copil le ajută pe femei să-și reorganizeze prioritățile. Este adevărat că vor rata niște petreceri, dar totul depinde de ce își doresc și ce le face fericite.

„În majoritatea cazurilor este mult mai bine să ai un copil mai devreme, în loc să încerci să realizezi absolut tot ce poți pe plan profesional înainte de a te gândi la această posibilitate. Un copil care se naște când mama are 25 de ani va termina liceul când aceasta are 43 de ani și multă energie și timp pentru a obține succesul în carieră. Dacă mai multe femei ar decide să aibă copii mai devreme s-ar putea sprijini reciproc, în loc să se creeze o idee stresantă că dacă nu ai avut încă succes pe deplin nu este cazul să te gândești la un copil”, potrivit Anne-Marie Slaughter, profesoară la Universitatea Princeton.

Îți amintești cum a fost copilăria ta? Dacă ai avut frați cu siguranță știi ce înseamnă să împrumuți haine, sa le coși uneori, să fiți un pic înghesuiți în mașină când mergeți cu toții undeva sau să aveți adesea probleme cu banii. La acea vreme standardele erau diferite și se considera că este normal să ai copii chiar dacă nu aveai cea mai bună situație financiară pentru că se credea că pe măsură ce familia se va extinde și partea financiară se va îmbunătăți. 

În prezent, nevoia de siguranță determină mulți adulți să nu se gândească la copii până când nu au o funcție importantă, o locuință într-o zonă foarte bună și multe economii. Deși este adevărat că este bine să ai un copil într-un mediu stabil nu este indicat să aștepți până când ai resursele necesare pentru a-i oferi tot ce și-ar putea imagina.

„Nu este nimic în neregulă să crești copii având resurse financiare limitate. Vei deveni mai creativ ca părinte, iar copiii vor înțelege valoarea banilor și cât de important este să facă și ei economii pe viitor. Oamenii nu sunt statistici. Copilăria nu durează foarte mult și dacă beneficiază de sprijin și luptă pentru a-și îndeplini obiectivele un cuplu tânăr care are copii și bani puțini poate avea la fel de mult succes precum cuplurile care au preferat să aștepte mai mult pentru a deveni părinți. Banii, vârsta și imaginea de stabilitate pot da impresia de succes, dar nu înseamnă că aceste familii sunt mai fericite decât cele cu resurse reduse”, potrivit Anne-Marie Slaughter.

Pe aceeasi tema...

• Cât de mult contează dacă ai copii după 35 de ani? Impresia mamelor și a medicilor

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!