Vă mai amintiți cum vă era când ziua de muncă începea la câțiva pași de pat sau chiar în pat? Cât v-a luat să vă obișnuiți?

 

Câteva zile, în cel mai bun caz, câteva săptămâni, în cel mai rău caz durează să te adaptezi de la viața de exterior la cea de interior.

 

 

 

 

Copilul meu a început pe 22 aprilie. Atunci s-a ”născut” clasa lui pe Google Classroom

. Nu cunoșteam platforma, deși stau toată ziua cu nasul în Google. Încercările de teme și lecții de până acum, fuseseră numai pe grupul de părinți de pe Whatsapp, unde doamna învățătoare ne trimitea lecții și teme și noi predam, în privat, activitățile copiilor.

N-a fost cu presiune, n-a fost cu stres, n-a fost cu peripeții.

 

 

Recunosc, îmi e mie greu, ca părinte, ca adult, să țin pasul cu tot ce apare acolo. Nu i-am spus copilului asta, el și l-a pus și pe telefon, zice că îi e mai simplu așa. Copiii stau altfel cu tehnologia, prind imediat. Din păcate, nu la fel stau lucrurile și cu adaptarea la noul stil de predare/învățare.

 

S-a simțit copleșit de lecții și teme din toate direcțiile. E drept, aici cred că e și o hibă, cel puțin în clasa copilului meu. Profesoara de engleză, de exemplu, nu este pe Classroom, așa că facem un lung șir de mesaje înșirate prin grupul de Whatsapp, ea îi trimite doamnei învățătoare, doamna învățătoare ne trimite nouă, iar noi le dăm copiilor din telefon tot pe telefon, tot în Whatsapp, astfel încât copiii nu mai înțeleg de unde, ce și cum. Temele la engleză tot așa se trimit - în particular, fiecare către doamna, pe Whatsapp.

 

Copiii nu mai știu care e locul unde le vin lecțiile și temele, unde trebuie să verifice și unde trebuie să predea. Inițial, am fost tentată să cred că al meu s-a dezobișnuit de școală și din lipsă de chef mi se plânge acum. Dar nu era așa. Chiar nu e ușor să țină pasul. 

Pe grupul de părinți se negociază orele de intrat în live, pe Zoom, pentru că sunt copii care mai au și frați și au un singur device pentru a face școala, prin urmare nu se pot conecta amândoi la aceeași oră.

Recunosc, pentru mine nu e deloc comod, așa că îl înțeleg pe copil când îmi spune că e greu, că nu mai poate, că e prea mult. Analizând un pic lucrurile, mi-am dat seama și că noi ne raportam greșit la problemă. Așa că am făcut câteva reguli care mi-au și ne-au salvat viața.

Temele erau chestiile alea de făcut în plus, acasă. Normal că se simte copleșit când lucrează de acasă pentru că simte că totul e o interminabilă temă. ”Ai o lecție de citit!”, ”Te ocupi de școală câteva ore!” și tot așa. Când chiar trebuie să vorbim despre teme, apelăm la ”lucrăm”: avem de lucrat la lecție. Vă zic! Viața fără ”teme” în vocabular e parfum.

Să nu înțeleagă de aici că e o vacanță și cineva vrea să i-o strice băgându-i bățul prin gard cu școala online. Să înțeleagă că nu stăm acasă de putori, stăm cu o treabă, iar școala nu e terminată, închisă sau anulată, ci doar diferită. Școala se face acum AȘA! Asta e! La tăți ni-i greu, vorba aceea.

Pauzele sunt sfinte. Copiii se duc la școală pentru pauze. Ei nu se duc la școală cu idei mărețe, așa cum ne-am dori noi să se întâmple. Nu pleacă ei de acasă croiți pe treabă - ”Mamă, abia aștept să mă duc să învăț azi ceva nou la școală!”. Mă rog, dacă există un așa copil, vă rog să-mi scrieți în privat, vă voi lăsa adresa la care mă puteți găsi să mă luați la palme și să mă bateți cu pietre, dar copiii pe care îi știu eu nu sunt așa. Ei se duc să se alerge prin pauze, să se ia la trântă, să bată mingea, să tragă la poartă, să se bată, să înjure, să aibă conflicte de cocoși, să-și arunce priviri cu colega/colegul care le place, n-au ăștia așa sete de învățătură. Nu se usucă unul dacă nu se fac ore!

Eh, pauzele sunt sfinte și acasă! Credeți-mă! Eventual să fie și o alarmă pusă care să sune la 45-50 de minute...

 

Astea sunt regulile care ne-au schimbat nouă atitudinea și ne-au ușurat viața. 

 

Și cam atât de pe frontul școlii de acasă. La voi cum e?

 

Revin la pauză. V-am pupat. Pa.

 

Pe aceeasi tema...

• Ce am învățat din pandemie
• Când carantina se face numai pe hârtie...
• Cum e cu lucratul de acasă când ai și copil. Povestiri din experiență
• Cei mai viteji și mai drepți dintre traci în fața coronavirusului
• Virusul ăsta ne-a obligat să facem lucrurile pentru noi

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!