Poate că nu am apreciat de la început ce au făcut părinții mei pentru mine, dar acum, adult fiind, realizez că mi-au oferit copilăria perfectă!

Poate că nu am avut de toate, dar am avut ce era mai important. Din păcate, când suntem copii nu ne dăm seama de asta. Voiam exact ce nu puteau să îmi ofere și ignoram restul.

Pentru ce le sunt recunoscătoare parinților mei

Copilăria mea a fost lipsită de certuri

Nu sunt mamă, dar aș vrea să procedez ca părinții mei atunci cand voi avea copii. Ai mei, când aveau vreo problemă, nu se certau niciodată de față cu mine. Se ascundeau și discutau ei în privat, fără să ne încarce pe noi, copiii, cu grijile lor de oameni mari. M-am prins când am mai crescut și îi surprindeam pe la bucătarie certându-se, dar chiar și atunci schimbau tonul imediat și se prefăceau că totul e în regulă.

Copilăria mea a însemnat familie

Nu era Crăciun sau zi onomastică fără să ne strângem toți cei dragi. Cât de mult se pregătea mami să ne facă bunătați! O face și astăzi, numai că suntem mai puțini și ne reunim mai greu. Tati era responsabil cu căldura, căra lemne și le baga pe foc cât e ziua de lungă, ca nu cumva să le fie frig copiilor. Dar, cel mai important lucru era căldura din sufletele lor, aia ne încălzea cu adevărat.

• Citește și: Ce datorii avem față de copiii noștri
   

Pentru că m-au pregătit pentru viață

Ai mei nu m-au pus niciodată la treabă, nu-mi dădeau sarcini prin casă sau pe lângă casă. Prin puterea exemplului am învățat să fac aproape de toate. Mă implicau în diverse activități și îi ajutam în joacă, dar, se pare, că am asimilat o mulțime de lucruri care îmi sunt utile acum.

Pentru că mi-au dat o soră

Nu mi-aș putea imagina viața fără sora-mea. Deși suntem departe una de alta acum și am tot fost de-a lungul timpului, dată fiind diferența de 7 ani dintre noi, întotdeauna am știut că mă pot baza pe ea. Ai noștri ne-au educat astfel încât să fim unite orice ar fi!