Uneori, părinţii îşi ajută prea mult copiii, dar ar trebui să ştie că nu pot trăi vieţile lor la nesfârşit.

Sarcina unui părinte e de a-i ajuta pe cei mici să crească şi de a le oferi ocazia să-şi trăiască propriile lor experienţe, de aceea e important să nu se exagereze.

Iată 10 lucruri pe care părinţii nu ar trebui să le facă niciodată pentru copiii lor:

Să vorbească pentru ei
Totul începe cu acele momente când un copil este întrebat care e numele lui, iar mama sau tatăl răspund în locul său. Ar fi frumos ca acest obicei să se termine după ce copilul învaţă să vorbească. Altfel, părinţii nu le oferă acestora şansa de a răspunde singuri. Li se pot oferi indicii despre ce să spună dacă ei cer acest lucru, dar cu singuranţă nu trebuie să vorbească nimeni pentru ei.

Să fie prietenul lor
Mulţi părinţi încearcă să devină prieteni cu copiii lor şi nu vor ca aceştia să aibă secrete faţă de ei. Putem să înţelegem cu uşurinţă de ce îşi doresc acest lucru, dar ar trebui să privim mai profund acest aspect. Ce este un prieten? Este o persoană cu care poţi vorbi de la egal la egal şi căruia poţi să îi spui orice. Cu toate acestea, părinţii au un rol diferit. Nu e nevoie ca ei să încerce să le fie prieteni foarte apropiaţi şi să îi lase să aibă propriii prieteni de vârsta lor. Mama şi tata sunt acolo pentru a-i sprijini şi pentru a-i iubi necondiţionat.

Dorinţă versus nevoie
Cu toţii ştim că broccoli e mult mai sănătos decât bomboanele şi că pantofii noi sunt mult mai utili decât păpuşile. Deci, părinţii dictează ce şi-ar dori copiii. E important ca aceştia să vadă care sunt nevoile şi dorinţele copilului, să îl înveţe obiceiurile bune, dar fără a fi violenţi.

Să îi ajute prea mult
Copiii în vârstă de 2, 3 ani se pot îmbrăca şi dezbrăca deja singuri şi pot să ducă hainele murdare la maşina de spălat. Mai mult deât atât, la această vârstă, copiii chiar îşi doresc să o facă singuri. Părinţii nu trebuie să îi îmbrace până se căsătoresc şi să susţină că nu pot face asta singuri. Unii părinţi nu îi lasă să experimenteze lucruri, iar mai târziu sunt surprinşi neplăcut că la adolescenţă nu vor să-i ajute pe mama sau pe tatăl lor. E important să cel mic să facă cât mai multe lucruri posibil de unul singur.

Să le decidă gusturile
De multe ori, încercăm să impunem copiilor nostri gusturile muzicale, preferinţele cărţilor şi stilul vestimentar. Intenţia este bună, însă diminuează individualitatea acestuia. Şi, în multe cazuri, duce la un protest în care copiii fac exact contrariul.

Să le numere banii
În viaţa fiecărui copil, vine un moment în care ei au propriii bani de buzunar. Ceea ce nu trebuie să faceţi este să vă interogaţi copiii şi să încercaţi câţi bani au strâns. Cel mai rău lucru pe care puteţi să îl faceţi este să îi verifici buzunarele, pentru că îi distruge încrederea instantaneu. Contează atât de mult cu cât de mulţi bani a plecat fiul sau fiica ta? Lasă-i să econosmisească pentru ceea ce vor. Ei trebuie învăţaţi cum să aibă succes financiar şi să li se permită să facă ce vor cu banii lor.

Să le aleagă hobby-urile şi interesele
Mama vrea ca fiica ei să cânte la vioară şi e dispusă să străbată tot oraşul pentru a o duce la şcoala de muzică de 3 ori pe săptămână. Tatăl vrea ca fiul său să joace fotbal în fiecare seară. Părinţii încearcă subconştient să impună anumite hobby-uri copiilor lor. De fapt, ei trebuie să fie răbdători şi grijulii cu copiii lor, să le observe interesele şi înclinaţiile. E necesar ca cei mici să fie întrebaţi ce le place şi apoi să fie lăsaţi să se dezvolte în acel domeniu.

Să îşi asume succesul lor
Îngrijorarea vine atunci când mamele de pe Instagram postează fotografii cu copilul lor spunând: "Am mâncat tot" sau "Am început să facem primii paşi". Bineînţeles că aceşti părinţi îşi susţin copiii, dar acesta nu este reuşita lor, ci a copiilor. Atunci când copiii cresc, lucrurile devin şi mai serioase. Mamele şi taţii încep să vorbească despre cum copiii lor au terminat colegiul şi că au început să lucreze. Şi o fac ca şi când e doar meritul lor, iar copiii urăsc acest lucru. E important ca ei să fie fericiţi pentru reuşitele lor, dar să nu le confunde şi să nu şi le asume.

Să le aleagă cadourile
Atunci când un copil poate vorbi deja, el are dreptul să aleagă ceea ce-şi doresc ca daruri. Şi nu trebuie să fie vorba despre un alt tricou sau o noua jucărie care să îl dezvolte educativ, aşa cum părinţii şi-ar dori. Desigur, nu este întotdeauna posibil să îi laşi să aleagă, dar trebuie să le oferi copiiilor abilitatea de a alege, de a lua decizii şi de a face faţă consecinţelor. Asemenea abilităţi nu pot răni niciodată în viaţa de adult.

Să se bage în viaţa lor personală
Acest lucru este valabil mai ales pentru părinţii de adolescenţi. Copiii au prietenii lor şi propriile lor întâlniri, este perfect normal. O interogare de genul "Cine este tipul asta?" doar îţi va enerva copilul. Mulţi adolescenţi vor împărtşi astfel de lucruri personale cu părinţii dacă se simt în siguranţă. În loc să îl iei la întrebări, mai bine l-ai lăsa să aibă propriul spaţiu privat. Nu îl interoga prea mult dacă vezi că nu doreşte să îţi spună prea multe detalii. Şi, bineînţeles, nu citi pe ascuns mesajele sau jurnalul copiilor.