Provin dintr-o familie destrămată de numeroasele aventuri ale tatei. Mama l-a iubit ca nebuna ani de zile şi i-a suportat infidelităţile, dar viaţa lor de cuplu nu a fost decât un imens eşec mascat de imaginea de familie onorabilă, de dragul copiilor. Eu şi fratele meu, când am crescut suficient de mari ca să înţelegem unele lucruri, am ştiut întotdeauna de unde venea tata după cele trei-cinci zile de „delegaţie”, timp în care mama se străduia să-şi ascundă de noi ochii plânşi, seară de seară.

Provin dintr-o familie destrămată de numeroasele aventuri ale tatei. Mama l-a iubit ca nebuna ani de zile şi i-a suportat infidelităţile, dar viaţa lor de cuplu nu a fost decât un imens eşec mascat de imaginea de familie onorabilă, de dragul copiilor. Eu şi fratele meu, când am crescut suficient de mari ca să înţelegem unele lucruri, am ştiut întotdeauna de unde venea tata după cele trei-cinci zile de „delegaţie”, timp în care mama se străduia să-şi ascundă de noi ochii plânşi, seară de seară.

Până când, bolnavă fiind de cancer la sân, mama a zis stop acestei şarade. Şi azi cred, deşi nu e demonstrat ştiinţific, că boala asta cumplită, cancerul mamei, a fost declanşat de prea marea suferinţă din căsnicia ei. De oful pe care l-a avut constant, de la 25 de ani când s-a măritat cu tata, până la 50 când s-au despărţit, că el nu a iubit-o suficient de mult cât să nu-i mai trebuiască altele.

Noi am crescut frumos, datorită mamei. Am mers la facultate amândoi, ne-am realizat, suntem oameni întregi, dar sentimental vorbind probabil că întotdeauna ne va lipsi ceva. Acel echilibru pe care-l are copilul crescut într-o familie monogamă, în care să se simtă iubirea şi dependenţa. Fratele meu are acum 27 de ani şi nu reuşeşte deloc să-şi întemeieze o familie. A rămas cu o neîncredere în femei, din cauza numeroaselor amante ale tatei. Eu, pe de altă parte, m-am măritat cu Andrei pentru că mi-am spus tot timpul că pot să înving acest handicap şi să cred în iubire până la moarte, chiar dacă nimic în familie sau în jurul meu nu mă motiva s-o fac.

M-am măritat când aveam 23 de ani, iar mama tocmai aflase că are cancer. A fost momentul în care ne-a îndepărtat pe toţi şi ne-a spus că e viaţa ei, atâta câtă a mai rămas, şi vrea s-o trăiască altfel. Că s-a sacrificat destul pentru toţi. Avea dreptate, teoretic, numai că decizia ei nu a fost egoistă, aşa cum aş fi fost tentată să cred prima dată, ci tot altruistă. Nu voia să împovăreze pe nimeni cu boala ei.  Aşa că a divorţat de tata, a făcut operaţia de extirpare a tumorii, apoi a vândut casa din care şi eu şi fratele meu ne mutasem, şi a plecat câteva luni în lume.

Mi-am dat seama că singura opţiune era s-o las să facă ce simte şi să nu mă amestec, chiar dacă mi-aş fi dorit să fiu cu ea în momentele alea. Andrei şi familia lui, însă, m-au acaparat rapid, parcă să nu-mi dea ocazia să tânjesc după mama, şi aşa a trecut jumătate de an.

Ulterior mama a revenit în ţară, era schimbată complet, senină, împăcată cu viaţa ei şi cu toate din jur, s-a mutat la ţară în casa părinţilor ei şi a continuat să trăiască acolo. În schimb eu am rămas pe cap cu tata. Care a început să ne viziteze des şi câteodată neanunţat. În casa în care locuim cu socrii. Părinţii lui Andrei sunt arhitecţi amândoi şi au o casă mare, în care ar încăpea trei familii, nu doar două câte suntem noi. Aşa că destul de curând după căsătoria mea cu Andrei, soacrei mele i s-a făcut „milă” de tata şi i-a propus să locuiască cu noi, pentru că era destul loc. Iar el părea debusolat şi de plecarea mamei, şi de faptul că la 50 de ani nu prea-şi mai găsea , se pare, amantele potrivite.

Era în fine liber, dar asta parcă nu mai avea farmec ca atunci când era însurat şi acasă îl aşteptau nevasta şi cei doi copii.
Lucrurile poate că ar fi fost acceptabile – în fond era tata, dar nu mă împiedicam prea des de el prin casă, pentru că fiecare avea viaţa lui – dacă nu i-aş fi surprins pe el şi pe soacra mea în diverse ipostaze tandre, care au culminat într-una din zile cu descoperirea şoc: cei doi aveau o aventură chiar sub acoperişul nostru.

Când i-am prins în pat am fost atât de şocată încât dacă atunci aş fi avut o armă cred că aş fi fost o criminală. Atâta furie câtă am simţit în acel moment pentru tata şi pentru soacra mea cred că nu aş fi simţit nici dacă l-aş fi prins pe Andrei cu alta în patul nostru. Cum putea tata să-mi facă una ca asta? Cum putea mama lui Andrei să-l înşele pe tatăl lui, care este un om atât de minunat? Cum puteau amândoi să ne înşele încredere mie şi lui Andrei?

Nu am putut, de indignare, să le pun toate întrebările astea, şi  partea cea mai proastă e că nu am avut inima să le spun nici lui Andrei şi tatălui lui despre asta. Cum să le spui celor doi bărbaţi că femeia idol pentru ei – mama şi soţia – este de fapt o curvă care se culcă cu cuscrul ei în casa lor?

Am plecat atunci, de furie, pentru câteva zile la mama la ţară. Nici ei n-am avut tăria să-i spun, şi nici n-am vrut s-o împovărez cu această nouă ispravă a tatei. Ce rost ar fi avut? Am stat acolo, sub pretextul că vreau să fiu cu ea, dar am vrut doar să mă încarc un pic din energia ei pozitivă. Nu am spus nimănui nimic de atunci, şi au trecut câteva luni.

Sunt în continuare încurcată, pentru că nu ştiu cum să procedez. Tata s-a mutat din casă, din proprie iniţiativă, iar soacra mea se face că plouă. Eu îi tot cer lui Andrei să ne mutăm de acolo şi el nu pricepe ce m-a apucat. Nici socrul meu nu înţelege. Singura care ştie şi tace mâlc e soacra mea. Singurul om căruia am putut să-i spun grozăvia asta e fratele meu. Dar nici el nu are o soluţie. Sunt nefericită ori de câte ori aud în casă expresia spusă de părinţii lui Andrei că el seamănă cu maică-sa. Frumos. Şi dacă va fi şi el un crai la fel ca tata şi se va comporta ca şi mama lui? Oare există o genă a infidelităţii?

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.