O reţetă simplă pentru o mâncare consumată în multe versiuni, din nordul Italiei până în sudul Franţei, din Rusia până-n Dobrogea.

 

 

O reţetă simplă pentru o mâncare consumată în multe versiuni, din nordul Italiei până în sudul Franţei, din Rusia până-n Dobrogea. Are şi variante de post, dar azi mă opresc asupra uneia care conţine şi puţină afumătură. O bucurie la prânz n-a făcut rău nimănui.

 
Pentru două porţii am nevoie de jumătate de kilogram de mazăre. Dacă nu am proaspătă (se găseşte doar când e vremea ei), preferă să folosesc din cea congelată şi prefiartă. Arată mult mai bine decât cea din borcan, e ţinută la apă mult mai puţin şi pare că-i mai plină de cele bune. În plus, nu e nevoie să o ţii mult pe foc.

Pe post de afumătură, folosesc un cârnat afumat, crud şi uscat bine. Doi căţei de usturoi şi o ceapă nu foarte mare vor completa sosul din jurul boabelor de mazăre. Că veni vorba, mai întâi toc ceapa şi usturoiul, le sotez uşor în foarte puţin ulei amestecat cu apă (să nu dea arsuri) şi abia apoi pun mazărea în tigaie. După un minut pun cam două căni de roşii zdrobite (din conservă, s-a cam dus vremea roşiilor coapte din pieţe) şi las mâncarea să dea în clocot. Nu îngroş mâncarea cu făină sau amidon, pur şi simplu iau o furculiţă şi zdrobesc o parte din boabele de mazăre.

După două-trei clocote, adaug cârnatul tăiat în rondele subţiri, o mână de frunze de pătrunjel şi puţină sare. Apoi sting focul. Las mâncarea să se odihnească două-trei minute înainte de a o pune în farfurii. În farfurie rămâne de obicei puţin sos. Pe care-l arunc? Nici poveste! Trag prin el o felie de pâine HapiHap şi-i dau un rost pe lume.

 

Timp de preparare: 15 minute.