Întotdeauna am avut probleme de adaptare în perioadele cu lună plină. Noaptea nu reuşeam să mă odihnesc bine şi evident ziua eram ţâfnoasă şi obosită. În timp, am dezvoltat o fobie faţă de perioadele astea. Am încercat diverse remedii, de la somnifere la leacuri băbeşti, dar nimic n-a funcţionat.

Întotdeauna am avut probleme de adaptare în perioadele cu lună plină. Noaptea nu reuşeam să mă odihnesc bine şi evident  ziua eram ţâfnoasă şi obosită. În timp, am dezvoltat o fobie faţă de perioadele astea. Am încercat diverse remedii, de la somnifere la leacuri băbeşti, dar nimic n-a funcţionat. Problemele au început cu adevărat în adolescenţă, când perioadele cu lună plină echivalau cu nişte ciudate şi nestăvilite pofte sexuale.

Deşi eram virgină, simţeam dorinţe şi nevoi de care nici măcar nu bănuiam că există. Mama s-a speriat când a intrat într-o astfel de noapte în dormitorul meu şi m-a surprins masturbându-mă. Spunea că scoteam nişte sunete înfricoşătoare şi aveam o privire de animal sălbatic când m-am uitat la ea.
 
Deşi nu cred în biserică, m-am lăsat pe mâna ei şi m-a purtat prin mai multe mănăstiri, într-o vară, în încercarea de a scoate diavolul din mine. Îmi era milă de mama când o vedeam că se ruşinează de ceea ce trebuie să povestească preoţilor că mi se întâmplă.

La o bisericuţă mică şi veche, ascunsă prin munţii din Moldova, am întâlnit un preot care i-a spus mamei că ştie de ce am venit, înainte ca ea să se apuce să-i povestească ceva. S-a uitat la mine, mi-a pus mâna pe creştet şi m-a silit să-i înfrunt privirea. Avea nişte ochi verzi adânci ca un lac de munte şi o mână caldă pe care şi azi o simt pe creştet, când îmi amintesc de el. Preotul acela i-a spus mamei că problemele mele abia sunt la început şi că dacă vrea să scap cu viaţă ar fi bine să mă lase acolo, să mă călugăresc. Mama nu a fost de acord, i s-a părut prea radicală soluţia, aşa că am căutam mai departe.

Viaţa mea s-a scurs relativ normal în rest. Am terminat liceul, m-am înscris la Psihologie în încercarea de a mă studia mai întâi pe mine şi apoi să-i ajut pe alţii. Am avut şi primul iubit. Totuşi, această primă dragoste s-a sfârşit prost. Într-una din nopţile cu lună plină, eram în dispoziţia aceea, iar Flavius, iubitul meu, era măgulit că vreau să facem dragoste pentru prima dată. Am decis să fie sub clar de lună. Deşi pentru mine era prima dată, m-am comportat destul de ciudat în opinia lui Flavius, ca şi când ar fi fost o femeie versată şi aş fi ştiut exact ce să obţin de la un bărbat. Aşa că în scurt timp după ce am început să facem dragoste eu am preluat comanda şi l-am posedat sălbatic, ca un animal. Flavius s-a speriat şi probabil ar fi considerat că a făcut sex mai pasional dacă ar fi fost doar zgârieturile de pe corp pe care i le făcusem, dar privindu-mă în ochi în acele moment a văzut acelaşi lucru care a îngrozit-o şi pe mama de a făcut-o să mă ducă prin biserici. Flavius n-a mai vrut să repete experienţa cu mine. O vreme a fost foarte grav bolnav după noaptea noastră de amor, şi deşi am dorit să fiu alături de el m-a refuzat cu groază. Îl speriasem fără să vreau.

Eram şi eu speriată. Deşi eram conştientă de comportamentul meu din perioadele acelea, era ceva mai presus de mine, nu puteam să mă prefac că nu simt nimic, când exact atunci în nopţile cu lună plină eram mai vie ca oricând.

În timpul facultăţii am cunoscut un profesor mai ciudat, din Mexic, la un schimb de studenţi la care am participat într-o vară în Spania. El a fost primul om din afara bisericii care a înţeles ce se întâmplă cu mine. Avea aceiaşi ochi verzi ca şi preotul din Moldova. El mi-a spus că am două căi de urmat: ori să mă călugăresc, ori să-mi înţeleg şi să-mi accept latura sălbatică care mă posedă în perioadele cu lună plină. Niciuna din cele două căi nu va fi uşoară, m-a avertizat profesorul, el însuşi fiind unul dintre acei oameni care a ales a doua cale.
 
Una din nopţile petrecute cu profesorul a fost şi iniţierea mea. Atunci am simţit că trăiesc. Vibram de dorinţa de a-l atinge şi de a fi posedată de acel om-animal care devenise şi profesorul, în preajma mea. A fost o contopire unică şi pentru mine irepetabilă până acum. Lumea din jurul nostru a dispărut pentru câteva ceasuri, eram doar noi doi şi dorinţele noastre, de neînţeles până atunci pentru mine. Când m-am trezit eram dezbrăcată într-o pădurice de lângă satul de vacanţă în care stăteam cu ceilalţi studenţi, aveam multe muşcături şi zgârieturi pe corp. Mi-a fost ruşine de mine, nu neapărat pentru că m-am trezit goală în mijlocul pădurii, pentru că hainele erau împrăştiate pe acolo, ci pentru că brusc îmi aminteam ce am făcut şi ce am simţit în noaptea dinainte.

Profesorul plecase din sat şi n-am mai auzit nimic de el de atunci. De parcă n-ar fi existat. Am revenit acasă dar parcă mă învârtisem în cerc. Nu rezolvasem nimic, dimpotrivă parcă eram şi mai nedumerită.
 
După facultate am început să capăt alte obiceiuri. Nu am mai reuşit să-mi fac niciun iubit. Pe de-o parte mi-era teamă să mai trec prin aceeaşi experienţă ca aceea cu Falvius, iar pe de altă parte îmi dădeam seama că după profesor ar fi fost imposibil să mai simt ceva similar. Aşa că am început să vânez. La propriu. În nopţile cu lună plină ieşeam şi făceam autostopul. Bărbaţi dornici se găsesc pe orice şosele, gata oricând de una mică. Numai că sfârşeau fugind îngroziţi. Unii au încercat să mă maltrateze, dar animalul din mine a fost mai puternic. Atunci când mi se opune rezistenţă capăt o putere incredibilă.
 
Când mama a înţeles ce fac mi-a spus cu lacrimi în ochi că spera să nu ajungă niciodată să-şi călugărească fiica, dar că nu vede altă soluţie. Parţial eram şi eu de acord, dar ce garanţie aveam că acolo, în mănăstire, nu aveam să fac la fel? Când mama a insistat să mergem din nou la preotul acela din Moldova am decis să-i uşurez povara şi să plec de acasă.

Sunt doi ani de atunci, şi încă trăiesc printre oameni, într-un oraş mare din România. Viaţa mea este normală în toate privinţele, dar în câteva nopţi pe an sunt un monstru, iar acele experienţe aleg să le trăiesc departe de cunoscuţi.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.