Opţiuni de tratament

Ejacularea precoce a fost considerată iniţial o problemă psihologică şi a fost tratată timp de decenii cu terapii comportamentale şi cognitive. Ulterior, au devenit disponibile tratamente farmacologice, precum medicamentele pe bază de prescripţie şi preparatele topice. În cazul în care cauza este dată de o altă afecţiune (de exemplu, de o prostatită cronică nediagnosticată), tratarea acelei afecţiuni ajută la tratarea ejaculării precoce. Indiferent de cauză, se recomandă cu consultarea unui medic, pentru un diagnostic şi tratament corect.

Terapie comportamentală şi cognitivă
Acestea includ diferite tehnici psihologice şi fizice menite să îi ajute pe bărbaţi să recunoască semnele pre-ejaculatorii, pentru a-şi putea îmbunătăţi controlul asupra ejaculării. Tehnicile comportamentale utilizate cel mai des sunt tehnica „stop-start” şi tehnica „strângerii”.

În locul tehnicii „stop-start”, care poate fi nesatisfăcătoare pentru parteneră, este mai bine ca bărbaţii să înveţe cum să moduleze şi să reducă nivelul de excitare, prin mişcări lente, senzuale, respirând în acelaşi timp lent şi profund. Scopul este acela de a menţine nivelul de excitare sub pragul ejaculării, şi de a menţine o erecţie bună. Aceste tehnici de control al respiraţiei par să aibă un efect de calmare şi, în acel moment, par chiar să funcţioneze. Însă experienţa clinică şi studiile ştiinţifice sugerează faptul că îmbunătăţirile obţinute prin aceste metode nu se menţin în general pe termen lung.