Nu am reusit niciodata sa inteleg sentimentele de dragoste pe care le-am simtit de-a lungul timpului. Nici nu mi-am dorit vreodata sa le "despic", pentru ca pierdeam frumusetea si profunzimea momentului si...

Nu am reusit niciodata sa inteleg sentimentele de dragoste pe care le-am simtit de-a lungul timpului. Nici nu mi-am dorit vreodata sa le "despic", pentru ca pierdeam frumusetea si profunzimea momentului si totul se transforma in ratiune, iar "simtirea" se diminueaza.

Este minunat sa fii indragostita... Imi amintesc de primii fiori pe care i-am simtit in gradinita. Imi placea foarte mult de un coleg din trupa de teatru. Il chema Alexandru (nu ca ar conta numele) si juca rolul unui print, iar eu, cine puteam fi decat printesa lui. Mi-a impartasit sentimentele vreo trei luni, pana mi-a lasat un semn zdravan pe fata, dupa ce m-a sarutat cu patima... din dragoste. Parintii m-au "obligat" sa rup legatura cu printul "derbedeu" si asa am invatat ca dragostea lasa semne... atat in suflet, cat si pe obraz.

De fiecare data imi amintesc cu drag de printul meu de la cinci ani, care m-a iubit din prima clipa si mi-am imaginat ca asa va fi mereu. Va veni un alt print, care ma va iubi, fara sa-si puna intrebari, fara sa fie confuz sau sa ma raneasca. Insa, in dragoste, nu intotdeauna este cum iti doresti, pentru ca, de multe ori, dragostea merge mana-n mana cu suferinta.

Fiecare dintre noi a avut deziluzii, relatii esuate, dar parca iubirile neimpartasite sunt cele mai crunte. "'Te-ai indragostit de cine nu trebuia. O sa iti treaca! Ai sa vezi! Imediat ce intalnesti pe altcineva, care poate, de data asta, iti va merita dragostea', asa ma dojenea o prietena acum trei luni", imi spune Daria. I s-a intamplat sa se indragosteasca, cum se intampla multora. Nu din prima clipa, ci dupa vreo doua saptamani de cand l-a cunoscut. Pana aici, nimic anormal.

"M-am indragostit de spiritul lui liber, de lucrurile nebunesti, dar in acelasi timp gingase, pe care le facea", isi aminteste Daria. "Nu a fost nimic premeditat, sentimentele mele de iubire au venit de-a valma, dar fara sa ma bulverseze. Simteam ceea ce nu am mai simtit de mult timp: fiori, gol in stomac, iar ritmul batailor inimii crestea pe zi ce trecea. Era placut, de fapt, inca mai este, pentru ca nu au disparut acele sentimentele".

Daria intalnise, in sfarsit, o persoana care ii impartasea pasiunile si mai mereu pareau sa fie pe aceeasi lungime de unda. "Era mai mult decat placut sa petrec timpul cu el, fie sub cerul instelat, la un film, in ploaie sau intr-o plimbare nocturna prin parc. De fapt, nici nu conta unde eram, conta faptul ca eram impreuna. Si lui ii placea de mine, dar nu indeajuns, se pare", marturiseste Daria, iar pe fata senina se asterne brusc tristetea, iar ochii incep sa se umple de lacrimi.           

"Poate am facut o miscare necugetata, dar asa am simtit in momentul respectiv", continua Daria, cu vocea tremuranda. "I-am trimis un mesaj pe telefon, lucru pe care nu l-am facut niciodata niciunui baiat. I-am spus doar atat: 'Imi placi mult...'. O parere onesta, pe care am considerat ca ar trebui sa o impartasesc lui. Reactia lui? Mi-a marturisit ca s-a speriat. Dar cine sunt eu sa ii judec reactia?", se intreaba, retoric, Daria, cu lacrimile siroind pe fata. A crezut ca sentimentul e reciproc si chiar era, partial, daca pot spune asa.

"Mi-a spus ca si el ma place, dar este confuz in sentimente. Nu stie cum sa reactioneze! Am simtit cum cerul cade pe mine si lumea se sfarseste. Cum mi se poate intampla asta? Cu ce am gresit? De ce dragostea trebuie sa fie atat de complicata? Poate daca imi spunea ca nu simte decat amicitie pentru mine, ar fi fost mau usor de suportat, desi nu cred. Imi este foarte greu sa suport nesiguranta, mai ales a celui de care am inceput sa ma indragostesc.

Uneori imi spun ca ar fi trebuit sa nu trimit acel mesaj, poate lucrurile decurgeau altfel, fara sa para 'fortate' de un mesaj, care, pana la urma, a fost unul sincer", isi spune Daria, cu o voce aproape stinsa, parca fara sa vrea sa o aud.

"Dar ma gandesc", continua ea, "ca regretele nu isi au rostul. Poate ca are nevoie de timp sa realizeze ce ar putea pierde daca isi 'reneaga' sentimentele pentru mine. Tot ce pot spune e ca sentimentele neimpartasite dor, ma secatuiesc de lacrimi si puteri. Imi suna in cap vorbele prietenei mele care imi spunea ca o sa imi treaca si poate voi intalni pe cineva care sa imi merite dragostea...

Dar daca aceaste sentimente neimpartasite ma vor urmari de acum incolo sau daca il vor urmari pe el? In aceste momente, cred ca se potriveste zicala 'Timpul le rezolva pe toate!', dar intrebarea care imi vine in minte e 'In favoarea cui?'".

Citesc pe fata Dariei o urma de speranta... As vrea sa ii spun ca va fi bine, dar cuvintele imi raman in gat. "Stii ce imi doresc?", continua ea. "Sa pot rosti cuvantul 'fericire', fara sa sune fals. Imi doresc sa il simt".