E drept că fiecare om simte nevoia la un moment dat să facă ceva nebunesc, însă şi această nebunie trebuie să aibă o limită. Cel puţin din punctul meu de vedere.

Trebuie să fii destul de disperată să stai cu un bărbat despre care ştii că are o familie. Adică nu sunt atâţia liberi sau crezi că ăla însurat e mai bun decât toţi?  Faptele lui ar spune altceva…

Îţi plac lucrurile folosite? Mie una nu, plus că faptul că îşi înşală nevasta spune multe despre el, cum că e instabil emoţional şi că acelaşi lucru îţi poate face şi ţie la un moment dat. Pentru ce să te chinui să te ascunzi, să trăieşti cu teamă şi să îţi faci viaţa atât de complicată?

Încerc totuşi să îţi găsesc o scuză şi mă forţez să cred că ai vrut ceva periculos, că ai trăit atâtea şi că doar lucrul asta te mai anima puţin. Poate fi un impuls pe care fie că îl regreţi sau nu, măcar să îl faci să rămână un simplu impuls. E grav dacă accepţi postura de amantă, căci despre asta e vorba, nu despre relaţiile construite decent din căsnicii nefericite!

Dacă îţi doreşti o aventură, fă-o să fie aventură, dar nu pleca urechea la promisiunile pe care ţi le face domnul!