Răspunsul diferă de la caz la caz, dar mulți oameni ajung să le fie frică de iubire. Cu toții avem frici care credem că se vor manifesta în diferite etape ale relațiilor, așa că ridicăm un zid în jurul inimii noastre, sperând că o să ne apere de tot ce nu vrem să primim în viața noastră. Însă acest zid poate să ne ofere o falsă iluzie a siguranței, ținându-ne departe de lucrurile pe care ni le dorim cu adevărat. 

O nouă relație este un teritoriu neexplorat, iar cei mai mulți oameni au temeri naturale de necunoscut. Iubirea presupune să-ți asumi un risc real. Ai încredere într-o altă persoană, îi permiți să te afecteze, lucruri care te fac să te simți expus și vulnerabil. Tindem să credem că cu cât ne pasă mai mult, cu atât mai tare putem fi răniți.

Atunci când intrăm într-o relație, rareori suntem pe deplin conștienți de modul în care trecutul nostru ne afectează. Modurile în care am fost răniți în relațiile anterioare au o influență puternică asupra modului în care percepem oamenii de care ne apropiem. O dinamică negativă ne poate împiedica să ne deschidem în fața unei persoane noi. Refuzăm să fim intimi, deoarece ne sunt răscolite rănile din trecut. Iubirea poate deveni asociată cu durerea pe care ai simțit-o în trecut.

Multe persoane se luptă cu sentimentul singurătății. De asemenea, apar probleme când vine vorba de propria valoare și ne vine greu să credem că cineva ar putea să aibă grijă de noi. Cu toții avem o voce critică interioară, care acționează ca un antrenor în capul nostru, care ne spune că nu avem valoare sau că nu merităm fericirea. Acest antrenor este format din experiențele dureroase din copilărie și din atitudinile criticile la care am fost expuși la începutul vieții. În timp ce această atitudine poate fi dureroasă, aceasta a prins rădăcini. În calitate de adulți, este posibil să nu o percepem ca pe un dușman. Aceste gânduri critice sau voci interioare sunt deseori dăunătoare și neplăcute, dar sunt și confortabile în familiaritatea lor. Când o altă persoană ne vede diferit, ne iubește și ne apreciază, putem începe să ne simțim inconfortabil și defensivi.

De fiecare dată când experimentăm bucuria adevărată sau simțim cât de prețioasă este viața la un nivel emoțional, ne putem aștepta să simțim și tristețe. Multe persoane se tem de lucrurile care le-ar putea face mai fericite, pentru că și acestea le aduc durere. Opusul este, de asemenea, adevărat. Nu putem să ne lăsăm cuprinși de tristețe fără să ne lăsăm cuprinși și de bucurie. Când vine vorba de dragoste, este posibil să ezităm din cauza tristeții care ar putea apărea.

Relațiile pot fi simbolul final al maturizării. Acestea reprezintă începerea vieții ca indivizi independenți și autonomi. Această dezvoltare poate reprezenta și o despărțire de familie. Această separare nu este fizică. Nu înseamnă că renunțăm la propriu la familie, ci că renunțăm oarecum la un nivel emoțional. Cu alte cuvinte, nu ne mai simțim ca un copil în interacțiunea cu membrii familiei și putem să diferențiem dinamica negativă care a afectat relațiile noastre timpurii și care ne-a modelat identitatea, făcându-ne să fim persoanele care suntem în prezent. 

Pe aceeasi tema...

• Femeia care a suferit prea mult trebuie iubită, dar nu oricum!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!