Mama ta îți spune că dacă ai asculta sfaturile ei, ai ști cum să procedezi cu bărbații. Ca și când există undeva, în eter, un cod nescris care dacă ar fi urmat, ar garanta fericirea absolută, iar pe care dacă cineva îl încalcă, este sortit eșecului totul.

Îți spui despre tine că ești o femeie sinceră, care știe ce vrea și care nu se dă în lături de la a obține asta. Însă în jurul tău, toate celelalte femei par să mânuiască mai bine frâiele unei relații sau chiar ale unui banal flirt. Te întrebi ce e în neregulă cu tine. Crezi că e ceva în neregulă cu tine, dar nu știi ce, pentru că de fapt nu faci nimic greșit. Dar ai ajuns să ai opinia că sinceritatea nu este o trăsătură bună.

Poate ai avut câteva relații până acum care te-au învățat lecții pe care le vei purta cu tine toată viața. Poate uneori ai fost prea sinceră - dacă se poate așa ceva. Vrei să afli care este problema, de fapt? Ei bine, nu este la tine. Problema este că trebuie să ne oprim din a ne alimenta cu ideea că ”cineva”, un ”cineva” impersonal și colectiv, poate să ne spună cum să iubim. 

 

Nu auzim în jurul nostru despre ce au de făcut bărbații pe același ton. Că ar trebui să sune într-un anumit interval după ce ne cunosc. Sau că ar trebui să își declare intențiile. Sau că ar trebui să fie atenți la bagajul cu care accesăm o relație. Nu. Însă auzim la tot pasul că trebuie să jucăm noi acel ”joc”. Până la urmă, asta am văzut în filme. Femeia trebuie să fie un pic înșelătoare, un pic ascunsă, un pic inaccesibilă.

 

Când va veni momentul să recunoaștem că nu este nimic greșit în a recunoaște cu franchețe ceea ce simțim? Când ne vom putea asuma că nu e nimic în neregulă în a da un mesaj, chiar dacă prietenele îți spun să aștepți cu ochii pe telefon ca pe o bombă cu ceas să te caute el primul?

 

În primul rând, se pare că am uitat cu toții că singurele gesturi care ne vor aduce vreodată fericirea reală sunt cele pe care ne dorim cu adevărat să le facem. În al doilea rând, orice om autentic cu care vei interacționa vreodată va admira că nu pui semnul de egal între vulnerabilitate și inferioritate. A avea curajul de a cere ceea ce îți dorești, de a recunoaște sentimentele pe care le ai, de a te pune față în față cu riscul de a te deschide este ceva nobil. Și cu cât vei practica asta mai des în viața ta, cu atât mai repede vei vedea rezultate pozitive, pentru că fiecare gând și acțiune îți modelează realitatea, clipă de clipă. 

Așadar, poate ești o fire despre care cei fricoși spun că se implică prea mult. Dar ai stat vreodată să te gândești că, spre deosebire de gura lumii, tu trăiești autentic în acord cu cine ești cu adevărat? Nu e rău să te implici prea mult. E rău să te implici prea mult cu cineva care nu se implică suficient. 

Așa că fă acel prim pas și bucură-te dacă faci parte dintre femeile pe care nu le oprește niciun model social din a se întâlni cu adevăratul lor sine.

Pe aceeasi tema...

• Este relația deschisă viitorul cuplurilor?
• Scrisoare către bărbatul care m-a înșelat
• Dragostea nu mai arată ca în anii '40

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!