Trupa Vunk a lansat, în acest an, două melodii care au intrat rapid în topurile de la radio, însă nu au reuşit să atingă până acum succesul obţinut de formaţie cu piesa „Pleacă“.

Cornel Ilie, liderul formaţiei, a acceptat să ne acorde un interviu şi să ne vorbească despre cele două piese, despre proiectele viitoare ale trupei Vunk, dar şi despre viaţa lui.

eva.ro: Care sunt poveştile din spatele pieselor „Doi somnambuli“ şi „Aşa, şi?!“?

Cornel Ilie: „Doi somnambuli“ este un cântec pe care l-am scris într-o dimineaţă, după ce aproape o noapte întreagă stătusem la telefon cu cineva, încercând să lămurim nişte lucruri între noi, şi m-am întrebat: „Oare câtă lume mai stă la 2 noaptea, cu capul pe pernă şi telefonul la ureche, aproape adormit, încercând să comunice cu persoana de la capătul celălalt al firului?!“. Mi-am imaginat că aproape toată lumea face asta, la un moment dat, şi m-am gândit că cei care o fac sunt ca nişte somnambuli.

„Aşa, şi?!“ este un cântec foarte optimist, pozitiv, inspirat de prietenii care se tot plângeau din diverse motive, care mai de care mai superficiale, şi le tot ziceam „Aşa, şi? Ce dacă? Mergi mai departe, mâine o sa fie mult mai bine, lasă că trec toate, până la urmă“. Şi de-aici mi-a venit şi ideea că pentru fericire trebuie să stai la coadă, câteodată. Dar când îţi vine rândul, ia şi pentru alţii...

Crezi că pot aceste melodii să ajungă la fel de cunoscute precum „Pleacă“?

„Aşa, şi?!“ are toate şansele să devină chiar mai populară decât „Pleacă“. Totuşi, suntem într-o perioadă în care s-au lansat foarte multe piese noi şi bune pe piaţa muzicală, aşa că trebuie să ne luptăm puţin mai mult pentru asta.

Cum te-ai înţeles cu Antonia când ai lucrat cu ea?

Am cunoscut-o la înregistrările pentru „Pleacă“ şi ne-am înţeles foarte bine. Este un om deschis, care a făcut în studio tot ce i s-a cerut, fără să pună la îndoială ceva. Încă ne mai întâlnim pe scenă, la concerte, şi avem o „chimie“ profesională foarte puternică. De-aici şi succesul acestei piese.

Aveţi foarte multe melodii de dragoste. Cât de romantic eşti?

În toate melodiile vorbim despre dragoste, dar în toate formele ei, chiar şi în cele pe care alţii nu le bagă în seamă. Sunt romantic, dar şi ironic, pasional sau gelos, cât să aibă un farmec asta, în relaţie cu femeia de lângă mine.

Multe fane sunt îndrăgostite de tine. Ai noroc în dragoste?

În dragoste nu cred că-ţi trebuie noroc, ci să fii puţin atent la persoanele care vin în viaţa ta, pentru că toate vin cu un scop... Şi cel mai trist ar fi ca persoana care ar trebui să fie pentru tine, cea care te-ar completa cel mai frumos, să fi trecut deja prin viaţa ta şi tu să nu fi observat asta...

Ai fost tentat de o relaţie cu vreo fană de-a ta?

Nu. Aş fi fost ipocrit dacă aş spune că da. Dar femeile cu care am avut o relaţie au devenit fanele mele. (râde)

Ce calităţi trebuie să aibă o femeie ca sa-ţi atragă atenţia? Cum arată pentru tine femeia perfectă?

O femeie perfectă nu mi-ar atrage atenţia. Îmi plac oamenii perfectibili, aşa cum sunt şi eu. O femeie care ştiu că poate să evolueze împreună cu mine, dar care să fie naturală, feminină, cu simţul umorului şi cu multă încredere în ea.

Este vreo femeie din showbiz pe placul tău?

Sunt câteva femei în showbiz care-mi plac ca de la bărbat la femeie, dar nu le voi numi. În rest, îmi plac toate pentru că muncesc fiecare cum ştiu sau pot ele mai bine ca să progreseze, să performeze, să facă muzică, lucru pentru care le respect.

Care sunt, din punctul tău de vedere, calităţile şi defectele femeilor din România?

Sunt prea credule. În plus, au standarde şi aşteptări prea joase de la un bărbat.

Eşti un adevărat „macho“, aşa cum crede multă lume?

Sunt timid, nu sunt macho.

Simţi că-ţi lipseşte ceva pe plan profesional?

Visez la ziua în care o să compun muzică de film.

Dar pe plan personal?

O familie doar a mea.

Ce meserie ai fi ales dacă nu ajungeai cântăreţ?

Ceva legat de exploatarea imaginaţiei, tot din zona creaţiei. Poate scriitor.

Ce proiecte aveţi pentru acest an? Care sunt planurile de viitor?

Anul acesta punem în scenă două producţii proprii foarte mari. Prima pe 15 august, pe o scenă în mişcare, într-un loc în care nu s-a mai făcut niciodată vreun concert.

Iar pe 3 octombrie un specatcol la Sala Polivalentă, mai mare şi mai impunător decât cel de toamna trecută, unde am reuşit să umplem până la refuz această sală.

NOTĂ: Preluarea acestui articol se poate face numai cu menţionarea sursei prin link valabil