În 2013, într-un interviu emoţionant, ai povestit despre problemele părinţilor tăi. În ciuda acestor lucruri, tu ai reuşit să munceşti şi să zâmbeşti pentru public. Cum reuşeşti să treci peste toate aceste probleme?

Nu te obişnuieşti niciodată cu ideea că cei dragi se duc. Doar împarţi viaţa în cum a fost înainte şi cum e după ce ei nu mai sunt. Şi mergi înainte, cu pasiunea pentru ceea ce faci, dar păstrând mereu un punct de reper în ceea ce ştii că a fost de neînlocuit.

Nu poţi înlocui cu nimic dragostea necondiţionată a părinţilor şi n-are rost să o cauţi în alte părţi. Am mers de câteva ori pe acest drum greşit. Dar învăţ să simt că e la fel de reconfortant să dăruieşti dragoste fără să aştepţi nimic în schimb, cu atât mai mult atunci când te simţi singur sau nedreptăţit de viaţă. Face parte din drumul maturizării.

În campania umanitară „Teledonul copiilor“, recunoaşteai faptul că părinţii tăi te-au susţinut „până în pânzele albe“. Încă te mai sfătuieşti cu mama ta în privinţa carierei?

Da, fără susţinerea alor mei nu aş fi reuşit în muzică. Dar acum am în jurul meu profesionişti cu care lucrez. În schimb, mama are flerul ei şi e una dintre primele persoane care ascultă piesele care tocmai ies din studio. Şi îmi place să mă consult şi cu ea când am decizii importante de luat.

Care este cea mai mare dezamăgire profesională? Care este cea mai mare reuşită profesională?

Probabil că sunt o mulţime de lucruri care se puteau face mai bine. Din fericire, încă e timp şi există potenţial şi entuziasm.

Regret că nu am tras mai tare pentru a continua traseul internaţional pe care proiectul Crush l-a conturat cu „I need u more“. Piesa a fost semnată cu un label francez şi a fost extrem de difuzată într-o piaţă europeană foarte importantă. Nu ştiu dacă a depins de noi sau de şansă pentru a fructifica acel moment mai departe.

Însăşi cariera mea e o reuşită şi un vis frumos împlinit.