Treci prin criza femeii la treizeci de ani? Vrei să te măriți, să faci copii, din astea?
Nu, nu, nu, nu! Nicidecum. Nu sunt astea targeturile mele. Deloc. Cumva, caut o liniște sufletească și nu îmi dau seama dacă o caut real sau doar realizez că asta ar trebui să îmi doresc și de fapt nu-mi doresc asta.

Și de aici conflictul. Nu intri și tu în rândul lumii.
Dar nu prea am fost niciodată, am fost mereu între lumi.
Nu e prea târziu să rămâi între lumi? Poți să rămâi așa toată viața?
Ce e aia – prea târziu?

Ziceai că traversezi un proces de maturizare.
Așa cred, dar poate că îmi dau prea multă importanță.
În ce constă maturizarea?
Nu mă mai las să merg în virtutea inerției, ce-o să se întâmple o să se întâmple, așa...
Vrei să îți o pisică? Sau un câine?
Nu. Am avut pisică, dar am încheiat colaborarea, i-am dat-o actriței Nicoletei Lefter, care și-a dorit-o, după care și ea a încheiat colaborarea cu pisica.
Ce nume purta această pisică oropsită de soartă?
Mă crezi că nu i-am dat niciun nume? A trecut prin mai multe – de la Miți la Regina.

Era o pisică mai cocalară așa?
Da, era cocălăriță și super-dubioasă și anti-socială. Nu semăna cu mine, tocmai pentru că eram eu sociabilă, pisica se băga sub canapea.
În câte spectacole joci, Ilinca Manolache?
Nu știu. În multe. Nu le-am numărat (n.m. – la insistențele reporterului, și-a făcut totuși bilanțul, joacă în douăsprezece).
Astăzi ai ceva de făcut?
Astăzi n-am nimic.
Dumneata ești și angajata Teatrului Mic, de unde iei leafă.
Sunt, da. Și aici simt acut procesul de maturizare.
Adică?
Nu știu dacă vreau să aparțin unui sistem de stat, care la noi e cum e.