A debutat în teatru și film încă din liceu, iar de atunci, fiecare rol a învățat-o ceva despre sine. Iulia Verdeș e actrița care transformă vulnerabilitatea în artă și emoția în forță. În acest interviu, vorbește cu luciditate și grație despre drumul ei, despre îndoieli, bucurii, tăceri și despre ce înseamnă să duci singură un spectacol întreg pe o scenă care te lasă să auzi și respirațiile spectatorilor.

 

 

Iulia Verdeș: Să fiu sinceră, nu-mi aduc aminte să fi visat să fiu actriță. În schimb, voiam… să mă joc, în principiu. Și cam asta am făcut toată copilăria. Mă jucam de-a ceva – de-a doctorul, de-a profesoara, de-a jurnalista. Cred că am luat la rând foarte multe meserii. Se pare că, fără să știu, de fapt pregăteam terenul pentru actorie.

 

Iulia Verdeș: Îmi amintesc că în liceu am câștigat un concurs de poezie și, cu banii primiți, mi-am cumpărat o carte de teatru. Atunci a fost prima dată când m-am gândit serios că așa mi-ar plăcea să-mi câștig existența. Apoi au urmat spectacole în teatrul independent, seriale, filme… dar tot simțeam că îmi lipsește ceva. Abia după ce mi-am terminat studiile m-a cuprins un fior şi m-am gândit „Well, se pare că acum chiar e pe bune”. Acum, dacă scrie pe diplomă, înseamnă că trebuie să şi joc, nu?

Recunosc, am momente când mă cuprinde îndoiala şi mă întreb: ”Oare e bine ce fac? Oare ăsta chiar e drumul meu?”. 

 

 

Iulia Verdeș: Există talent și fără studii, desigur. Dar cred că școala totuşi te disciplinează, și oferă un context specific să poți evolua. Îți dai seama că actoria nu înseamnă doar „a te juca”, ci și a te cunoaște, a-ți înfrunta limitele.

 

Eu am terminat UNATC și pot spune că anii aceia au fost aşa un amestec de bucurie, frică, descoperire și libertate… Desigur,  talentul este  un punct de plecare, restul e doar muncă, curiozitate și o permanentă dorință de a crește. 

Iulia Verdeș: Tumultoasă, frumoasă, dramatică, plină de incertitudini și căutări continue. E o lume cu perioade intense de repetiții, urmate de liniște totală, uneori asurzitoare. Şi liniştea asta doare de cele mai multe ori. 

 

Iulia Verdeș: Cel mai greu? De regulă, cel pe care nu l-ai jucat încă şi este în plin proces:)

Încă îmi fac meseria cu plăcere și simt responsabilitatea fiecărui rol în parte. Am mereu emoții înainte să intru pe scenă – și pentru mine ăsta e un semn bun, înseamnă că încă îmi pasă. Fiecare rol vine cu provocările lui: unele sunt mai grele emoțional, altele tehnic… 

 

Iulia Verdeș: ”Fuck Nikon!” a avut premiera în toamna anului 2019, dar, din păcate, apoi a prins perioada de pandemie. În acest one woman show interpretez patru roluri diferite, patru personaje feminine. Tema e una care ne privește pe toți ca societate: vulnerabilitatea femeilor, tăcerea lor, frica de a denunța un abuz şi ruşinea de a vorbi despre el. 

 

 

 

E o experiență foarte intensă, nu doar pentru mine, ci și pentru public. Fiecare tăcere, fiecare respirație, fiecare reacție a spectatorilor contează enorm. E o responsabilitate uriașă acest spectacol. 

 

Iulia Verdeș: Îmi doream de foarte mult timp să fac un one woman show... M-am lăsat total pe mâna echipei. Gabriel Pintilei a scris textul, Adela Bitică a regizat. Am crezut în ei și am avut norocul să fiu ghidată cu multă răbdare. După fiecare repetiție primeam „teme” – să văd diverse emisiuni, filme, materiale care să mă ajute să înțeleg mai bine universul personajelor.

De altfel, și strada e o sursă de inspirație destul de generoasă. Îmi place să observ oamenii – cum tac, cum privesc, cum evită privirile. 

 

Iulia Verdeș: Aaaah, ce drăguț! Daaaa, mi s-a mai spus şi chiar mă onorează comparația. 

 

 

Iulia Verdeș: (râde) 

 

Iulia Verdeș: Vă invit la spectacolele Teatrului Tony Bulandra — atât la cele în care joc, cât și la cele în care sunt spectator. De asemenea, mă puteți vedea și în spațiile independente, Point și Teatrul Dramaturgilor Români. Iar pe plan cinematografic, scurtmetrajul “Cravata” regizat de Bogdan Ilieșiu își începe circuitul festivalier. Ar mai fi și două  proiecte de televiziune, unul este “Camera de Justiție” la PRO TV, episodul în care apar se difuzează pe 15 noiembrie, iar despre al doilea, o miniserie, momentan nu pot spune mai multe.

 

 

 

 

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!