Imagine cu cel mai celebru bulevard din oraşul viselorLa noi, e, neîndoielnic, și mai grav. O fostă vedetă de televiziune, tractată în politică, sare la gâtul prezidențiabililor că de ce n-au, domnule, copii, că ce oameni sunt ei? Interiorul locuinței cucoanei ne mai dumirește cam ce poate să aibă în cap. Nu știu dacă ați văzut vastele apartamente din localitatea limitrofă. Ce splendidă odă închinată kitsch-ului! Ce mobiler ca la curțile regilor Franței dospit cu pal melaminat ca-n adâncul Oborului, ce relaxare burgheză pe chipurile ostenților bugetari-milionari.  Din cadru lipsește doar faimoasa carpetă cu Răpirea din Serai. Pierderea e aparentă. Căci, în definitiv, Carpeta e acolo, purtată în suflet.
Și ce se poate face, dacă acolo unde nu e, nici bunul Dumnezeu nu obișnuiește a cere? Și unde nu e? În gura aleșilor sau în urechile ascultătorilor? Răspunsul, concesiv și tragic, este: și, și.
Deci, ce ar fi de făcut? Primul impuls este să spui că-i natura umană și să-i dai pace. Și șă lași kitsch-ul să triumfe? Te poți opune cu adevărat? Nu-i treabă de Quijote? Merită?
Răspunsul, vai!,  nu-l am eu. Răspunsul și-l cunoaște sau nu fiecare.