Venită din Italia special pentru a se alătura echipei TVR, Ramona Bădescu se întâlneşte în fiecare săptămână cu telespectatorii emisiunii „Duminica în familie“.

Prima ediţie a show-ului a avut loc pe 13 octombrie, de la ora 16.00, în fiecare săptămână Ramona Bădescu având invitate, timp de trei ore, personalităţi din domenii diferite.

Acum, după primele patru ediţii ale emisiunii, Ramona Bădescu ne-a acordat un interviu în cadrul căruia a vorbit despre viaţa şi cariera ei.

De ce te-ai întors în România şi cum de ai luat această decizie?
 
Eu tot pe drumuri sunt, nu m-am întors definitiv în România.
Sunt un artist şi o persoană liberă. Îmi aleg contractele de muncă în funcţie de importanţa proiectelor care mi se propun. Dacă acestea merită să fie luate în considerare, au prioritate.

Faptul că prezint acum emisiunea „Duminica în familie“ înseamnă că reprezintă un proiect important şi bun pentru mine în România.
 
„Duminica în familie“ a fost confundată, mulţi ani de zile, cu Mihaela Rădulescu. Crezi că vei fi comparată cu ea?

Pe Mihaela Rădulescu o stimez şi o ador, atât ca prezentatoare, cât şi ca om. Este o femeie minunată, iar din punctul meu de vedere consider că suntem prietene.

Nu vreau şi nu am să-i iau niciodată rolul Mihaelei. Suntem două personalităţi artistice diferite. Ea trebuie să rămână în sufletul şi în memoria telespectatorilor „Duminicii în familie“, iar eu, prin personalitatea mea, sper să fac această emisiune să fie la fel de bine primită şi de iubită. Aş putea spune că am pregătit multe surprize telespectatorilor!

 
Prima ediţie a emisiunii nu a avut un rating foarte mare. Cum va arăta în continuare emisiunea?
 
Rating-ul a fost destul de bun pentru intervalul orar în care prezint emisiunea. Deci începutul este promiţător. Vom avea timp, încet încet, să intrăm în casele oamenilor, în aşa fel încât să creăm o obişnuinţă, o curiozitate de a privi acestă emisiune atât pentru momentele de divertisment, umor, cazuri sociale şi muzică, dar şi pentru concursurile pe care le-am pregătit telespectatorilor noştri fideli.

 
Ce proiect ai îndrăgit cel mai mult în România şi în Italia?

Fiecare proiect sau film al meu a fost ca un copil pe care l-am crescut. Sunt legată de tot ceea ce am făcut până acum, „La Piovra“ („Caracatiţa“) – ca film, „Il Bagaglino“ - ca teatru, „L’incantesimo“ - ca serial.

Acum prezint „Duminica în familie“ la  TVR 1 şi abia aştept să apară noul meu proiect, care îmi place cel mai mult, albumul cu melodii de Crăciun.
 
Ce au italiencele şi nu au româncele? Sau ce au româncele şi nu au italiencele?

 
Eu aş începe invers: ce au româncele şi nu au italiencele. În afara faptului că suntem toate femei şi nu–mi place să generalizez, eu cred că româncele au fost crescute într-un spirit de sacrificiu, de supunere şi sunt foarte educate. În familie, în general, ele sunt cele care trebuie să facă totul şi să ducă greul.

Italiencele trebuie şi ele să se confrunte ca femei cu viaţa zilnică şi cu problemele ei, dar poate că i-au avut alături pe bărbaţii italieni, care sunt mai atenţi şi care le-au răsfăţat mai mult şi le-au făcut viaţa mai dulce. Italienii sunt, în general, mai respectuoşi cu femeile, au un caracter diferit.

 
Din punctul tău de vedere, sunt diferenţe mari între România şi Italia?
 
Nu, diferenţe mari nu sunt, pentru că suntem oarecum „verişori“, avem acelaşi sânge. Problemele apar din punct de vedere economic, al trecutului prin care cele două ţări şi-au creat baza structurală şi economico-socială. Am avut un alt parcurs de dezvoltare.

Cred însă că astăzi România recuperează. Diferenţele sunt din ce în ce mai mici, iar faptul că am reuşit să ne integrăm în marea familie europeană este o mare realizare. Îmi pare rău însă că România nu îşi promovează cum trebuie valorile şi nu le face cunoscute.  
 
Te vei muta înapoi în România?
 
Libertatea mea nu are un post unic. Am luptat mult pentru libertatea mea, de aceea pot să-mi aleg singură ceea ce vreau să fac. Dau prioritate proiectelor importante. Iubesc România şi mă întorc mereu cu plăcere în ţara mea. În Italia există o carte renumită a scriitoarei Susanna Tamaro al cărei titlu este  „Vai dove ti porta il cuore“, în traducere, „Mergi acolo unde te duce inima“. Iar inima mea este săgetătoare...