Lia Bugnar, aşteptând cu răbdare succesul cel mare. Oricare ar fi acela            Foto Adriana Gioadă

LIEI ÎI CONVINE SUCCESUL “CĂLDUȚ”

R: Ești pregătită pentru succesul care va veni?
L: Sincer, nu cred că va veni.
R: Nu mai vine?
L: N-o să fie mai mult de “călduț”, cum e acum.

R: Dar îl vrei?
L: Cred că asta e varianta cea mai convenabilă. Cred că succesul cel mare vine la pachet cu multe căcaturi.
R: Ce înseamnă succesul cel mare? Ce ai vrea să faci?
L: Tocmai, că n-aș vrea!

R: Dacă ți se întâmplă marele succes. Care e el?
L: Marele success în cazul meu, utopizând acum, ar fi să scriu un scenariu care să rupă - mai ales că acum filmele românești, oricât de proaste, sunt tratate de capodopere prin lume. Să scriu o tâmpenie din asta, să mă nimeresc la locul potrivit, scenariul meu să ia premii peste premii și asta să mă ducă spre un alt campionat. Cineva din altă țară care plătește bani reali pe treaba asta să mă pună să scriu un scenariu. Să scriu și acolo o tâmpenie care să pară iar foarte bună. Trăim totuși în această epocă. Oamenii zilelor noastre își toarnă găleți cu apă cu gheață în cap. De ce n-ar lua Oscarul o tâmpenie scrisă de mine? S-ar putea întâmpla ce spun eu. Să ia un regizor român Oscarul, că și așa n-au luat până acum. Să-l ia cu un scenariu tâmpit scris de mine și de acolo să mă ia te-miri-cine. Dar vin și mă întreb, schimbările cât de fundamentale ar fi? Că tot ar trebui să îi dau de mâncare cățelului meu, să îmi aleg cu ce mă îmbrac, să-mi tai unghiile - și unghiile vor crește la loc.

R: Spui că nu-ți place să scrii piese de teatru, dar iată că în această direcție îți proiectezi viitorul utopic.
L: Dacă e să dau o lovitură, aici o dau.