Mariana Bitang și Octavian Bellu sunt acuzați că au condus cu duritate lotul național de gimnastică feminină
Cele mai dureroase confesiuni, la propriu, sunt cele despre bătăile și jignirile îndurate. Fragmentele publicate mai întâi de Cătălin Tolontan pe blogul său amintesc de experiențele tulburătoare ale deținuților politici din regimul comunist. Într-unul dintre capitole, Maria povestește un episod care a marcat-o: momentul în care tatăl unei colege intră în sala de sport de la Deva, chemat de Octavian Bellu și Mariana Bitang. Antrenorii erau furioși fiindcă o prinseseră pe sportivă transportând dulciuri pentru celelalte fete. "Partea şi mai groaznică a urmat după aceea: părinţii Andreei Ulmeanu au fost convocaţi la şcoală, căci antrenorii principali voiau s-o exmatriculeze, ca să dea un exemplu pentru toate celelalte. Aşa se face că eu (altfel, prea obişnuită cu violenţele fizice care îmi maltrataseră copilăria) a trebuit să asist şi la o scenă cumplită, pe care nu o pot uita. Acolo, în sală, pe aparatul numit „sol”, în faţa tuturor, tatăl colegei noastre şi-a scos cureaua de la pantaloni, a pus-o jos şi a bătut-o, lovind-o cu sălbăticie, parcă incitat de plânsetele şi contorsionările ei. A fost un spectacol degradant şi, pentru mine, traumatizant. Despre omenie sau utilitate, ce să mai vorbim? Nimeni n-a intervenit, în vreun fel, să i-o scoată din mâini. De furie şi de ruşine, am plâns, apoi, tot antrenamentul. Nu puteam, dar nici nu voiam să mă opresc, în ciuda atenţionărilor (unele, deloc delicate) din partea antrenorilor. Boceam cu ciudă, cu o umilinţă neputincioasă. Mă gândeam dacă, într-o asemenea situaţie, tatăl meu ar fi procedat la fel. Nu, exclus! La sfârşitul şedinţei de pregătire, îl aud pe dl. Bellu: «Olaru, ia vino-ncoace!… Ce-i asta la tine? Tu crezi că pentru tine ar plânge vreuna?». Şi iar… jart… trosc, mi-a îndesat câteva palme de învăţătură. Şi are dl. Bellu o mână grea!… Dar dreptate a avut: niciuna dintre fete, deşi se petrecuse sub ochii lor, nu a reacţionat în vreun fel. Nu le privea pe ele”, povestește Olaru. Andreea Ulmeanu avea aproape 15 ani, iar Maria Olaru, aproape 17, scrie Cătălin Tolontan pe blogul său, tolo.ro.

Mariana Bitang, cea care, ca femeie, ar fi trebuit să manifeste mai multă înțelegere pentru niște fetițe chinuite, sugerează că versiunea Mariei este incompletă și incorectă, recomandându-i să mai scrie o carte în care să povestească mai detaliat prin ce a trecut. „Este o formulă de marketing care costă foarte mult imaginea gimnasticii românești. Maria Olaru nu dă în Mariana Bitang şi Octavian Bellu, dă într-un sistem care și asa traversează momente destul de critice. M-au sunat foste colege de-ale ei. Întreb si eu retoric, când trăirile ei erau cele reale. Am în faţă un mail pe care mi l-a trimis în anul 2002, în care abandonase deja activitatea de performanţă de doi ani. Ea nu a fost singură în sală. Mai sunt și colege de-ale ei şi au şi ele un punct de vedere. Sunt sigură că vor avea şi ele ceva de spus. După o mediatizare de câteva zile în care aceste pasaje negative au fost scoase în evidenţă, poate cartea acum să fie completată cu mii de pagini de afirmaţii laudative şi efectul nu va mai fi acelaşi", a declarat telefonic antrenoarea la emisiunea "WOWbiz", de la Kanal D.

"Eu nu am vocabular acea frază cu călcâiele crăpate, nu am folosit-o în viaţa mea", a spus Bitang despre fraza din carte ("Ce să faci, Bellu, cu ţărăncile astea? Nu vezi că au călcâiele crăpate, de le cântă greierii în ele?")."

"Nu vreau să fac analiză pe textul Mariei Olaru. Îi sugerez să mai scrie o carte în care să scrie comentariile ei şi injuriile la adresa antrenorilor care au determinat anumite reacții”, a spus Mariana Bitang, miercuri seară, la Kanal D.