Naşul (Francis Ford Coppola, 1972)

Efectul The Godfather asupra întregii culturi americane, declanşat de romanul lui Mario Puzo (1969), a fost mult amplificat de capodopera cinematografică omonimă imediat ulterioară, în regia lui Francis Ford Coppola). Fenomenul a inclus apariţia în Statele Unite, precum şi în limbile întregii lumi, a unor termeni italieni ca omertà, consiglieri, caporegime sau Cosa Nostra, iar personajul titular, Don Vito Corleone (interpretat magistral de Marlon Brando) a devenit sinonim cu mafia italiană. E semnificativ faptul că, pentru a realiza filmul, Coppola a fost nevoit să colaboreze chiar cu capii mafiei newyorkeze, atât pentru a se documenta, cât şi, mai ales, ca să preîntâmpine foarte posibilele represalii ulterioare. Atât succesul de casă şi festivaluri, cât şi valoarea intrinsecă a filmului, au fost atât de mari, încât cuplul Puzo-Coppola a mai realizat două urmări, în 1974 şi 1990. Din toată trilogia "Naşului", primele două părţi sunt considerate ca făcând parte din cele mai bune filme ale tuturor timpurilor - şi, în siajul lor, genul producţiilor cu mafioţi n-a mai fost niciodată acelaşi.

The Wizard of Oz (1939, Victor Fleming)

Adaptat după „The Wonderful Wizard of Oz” (1900), romanul pentru copii scris la începutul secolului XX de L. Frank Baum, acest clasic fără vârstă este una dintre cele mai celebre și iubite feerii cinematografice, un musical admirabil, care a propulsat-o pe Judy Garland de la poziția de actor-copil talentat la statutul de vedetă nemuritoare și emblematică a marelui ecran. Nu foarte profitabil la lansare, poate tocmai datorită costurilor de producție extrem de ridicate, „Vrăjitorul din Oz" a ajuns să fie adorat generații la rând. Povestea fetiței Dorothy care călătorește, însoțită de Sperietoarea de Ciori, de Omul de Tinichea și de Leul cel fricos, către Orașul de Smarald aduce și astăzi o rază de soare în sufletele celor sensibili, producând o stimulare a imaginației și o emoție cum puține filme reușesc să trezească.