Romanul "Ce-aş fi eu fără tine?" îmcearcă un răspuns la o întrebare pe care ne-am pus-o fără îndoială de foarte multe ori. Astfel, autorul reuşeşte să combine excelent romantismul incurabil cu suspansul trepidant al romanului de acţiune.

Romanul "Ce-aş fi eu fără tine?" îmcearcă un răspuns la o întrebare pe care ne-am pus-o fără îndoială de foarte multe ori. Astfel, autorul reuşeşte să combine excelent romantismul incurabil cu suspansul trepidant al romanului de acţiune.

Romanele lui Guillaume Musso s-au tradus în peste treizeci de ţări şi s-au vândut în peste cinci milioane de exemplare.

Inima lui Gabrielle este sfâşiată între două feluri de iubire. Cea pentru tatăl ei şi cea pentru primul bărbat de care s-a îndrăgostit. Primul este un poliţist pasionat de meseria lui, celălalt este un hoţ celebru. Însă amândoi au dispărut cu cincisprezece ani în urmă. Într-o bună zi, la aceeaşi oră, tatăl rătăcitor şi iubitul rămas pe un alt continent reapar, în chip straniu, în viaţa ei. Curând, Gabrielle îşi dă seama că cei doi sunt prinşi într-o cursă mortală. Destinele lor nu pot fi separate. Pe cine să salveze şi pe cine să piardă?

Vocea editorului Poveşti de dragoste imposibile, presărate cu senzaţional, fantastic, alegeri extreme, călătorii în timp, poduri peste lumi – Guillaume Musso este deja un star al genului. În "Ce-aş fi eu fără tine?", scriitorul combină excelent romantismul incurabil cu suspansul trepidant al romanului de acţiune.

,,Guillaume Musso este un alchimist al succesului. Ce-aş fi eu fără tine? este, în acelaşi timp, o poveste de iubire pasională, un excelent scenariu de film poliţist, o călătorie fantastică şi un roman iniţiatic.”

Le Figaro Littéraire

,,Un roman fenomenal, despre destine încrucişate şi iubiri condamnate, cu personaje fermecător de umane.”  France Soir

 

Citeşte câteva fragmente din carte!

"Cu pântecul rotund şi cu plutitoarele lui mari, hidroavionul semăna cu un pelican. Archibald îşi puse ochelarii eleganţi de vedere pe nas şi seinstală la manşă, în vreme ce Gabrielle făcea, în linişte, ultimele verificări. El ambală motorul, lăsându-l să toarcă la putere scăzută, ca să se obişnuiască şi el cu aparatul, dar şi ca să protejeze elicea de rafalele sporadice care măturau suprafaţa apei. Cerul nopţii era senin, dar briza rapidă şi valurile îngreunau orice manevră delicată, învârtind avionul ca pe o giruetă, aducându- l în bătaia vântului. Archibald se îndepărtă cu prudenţă de ponton, până izbuti să găsească un culoar de zbor, unde apa era mai puţin agitată. Miji ochii, atent să evite buştenii şi alte epave care pluteau la suprafaţă şi riscau să deterioreze plutitoarele.

Când hidroavionul căpătă siguranţă, Archibald ridică voleurile şi maneta, apoi degajă progresiv etrava plutitoarelor, care se izbeau de valuri. Când mări presiunea gazului, avionul se transformă într-un aeroglisor care mângâie suprafaţa oceanului şi se smulse din apă, trecând cu graţie de la un element la altul. Luă altitudine, survolă centrul oraşului, cu şirul său de zgârie- nori, Bay Bridge şi Insula Angel, după care se îndreptă spre sud.

Cu picioarele goale şi în izmene, Martin făcea spume la gură de furie. Pivniţa nu avea nicio fereastră, singura deschidere era uşa metalică pe care Gabrielle i-o încuiase în nas. De trei ori la rând o izbi cu umărul, dar nu izbuti decât să se rănească. Gabrielle îl umilise din nou. L-a dezarmat, l-a lăsat descoperit, l-a făcut să lase garda jos doar ca să-l trădeze mai bine, şi asta la numai câteva minute după ce i se dăruise. Nu înţelegea, nu va înţelege niciodată. Acum, suferinţei şi fricii li se adăuga şi o ură feroce. Profund frustrat, înşfăcă sticla de bordeaux şi o izbi de uşa din oţel".