Despre dopaj, părerea doctorului Nicolau este la fel de interesantă şi categorică, mai ales în atât de mediatizatul caz al lui Lance Armstrong, dar şi a altor sportivi. Ca doctor, ca pasionat şi practicant de ciclism el afirmă: “Cazurile notorii de dopaj au apărut frecvent în anii ’90. La amatori ca mine nu se pune problema, se iau susţinătoare de efort şi atât, dar la profesionişti iau toţi, toţi se dopează, altfel n-ar rezista efortului imens depus. Cu Armstrong s-a făcut o mare nedreptate, se ştia de toată lumea că el învinsese cancerul la testicule, a fost un miracol, făcuse metastaze pulmonare şi cerebrale, vindecarea lui e şi azi greu de explicat, un miracol! După aceea organismul devenise experimental, lua medicamente, dar lua întotdeauna şi ceva ce nu se descoperise încă pe lista dopantelor, dar asta făcea toată echipa, toţi trăgeau pentru el, toţi trebuiau să fie buni că să-l susţină şi atunci mă întreb de ce a plătit numai el. Aşa se întâmplă la toate echipele, şi nu numai în ciclism…să ne amintim de arestarea doctorului Fuentes!
Toţi se aşteptau să-l condamne la ani grei de închisoare, dar după câteva luni a fost eliberat condiţionat, se mersese prea departe, speţa deranja prea multă lume, ieşeau la iveală cazuri din tenis, fotbal, cu nume grele, Real Madrid, Juventus, Nadal şi ca să se stingă scandalul l-au eliberat pe Fuentes! Sunt prieten şi cu marele campion danez Bjarne Riijs câştigător al Turului Franţei în 1996, m-am întâlnit cu el şi la Campionatul mondial de la Copenhaga din 2011 când eu eram doctor la echipa României. Bjarne a recunoscut că s-a dopat şi a fost suspendat, dar a şi replicat că totuşi trebuie să ai valoare să câştigi un Giro sau un Tour, spunea acest lucru în ideea că toţi se dopează, dar câştigă totuşi cel mai bun dintre acei toţi! Nu sunt noutăţi, sunt lucruri ştiute, adevărul e că azi, între ce e permis şi ce nu, e o graniţe foarte sensibilă, minusculă chiar şi de aceea competiţiile trebuie să continue şi ele continuă cu mare succes, e un mare business.”