Auzi despre ele la tot pasul: "Am fost la un casting pentru o reclama","Vreau un rol de figuratie", "Ah, ce n-as da sa-mi spuna cei de laagentie ca am luat proba"... Nu radeti de ei. Invidiati-i pe cei careau atata curaj incat participa la aceste preselectii. Nu e usor ce facei. Iar eu o stiu din proprie experienta.

Printr-o intamplare fericita, m-am trezit in sala in care regizorulDan Pita selecta, dintre mii de tineri, pe cei care urmau sa dea oproba pentru urmatorul sau film, "Second Hand". Era in cautare defete noi sau tinere talente. Eu reprezentam o fata noua. Nu un tanartalent. M-am bucurat pentru ca il cunoscusem pe valorosul regizor sideja imi pregateam textul prin care sa imi impresionez prietenii. "Marescofala si castingurile astea", am zis in sinea mea. "O nimica toata".La o saptamana de la eveniment am primit un telefon de la Euro TalentAgency, cei care se ocupau de castingul respectiv. La telefon mi s-a spusca sunt asteptata a doua zi, ca sa dau o proba pentru un rol. Am ramascu un zambet stramb pe buze. Iar palmele au inceput sa imi transpire. Adoua zi, ma aflam la Teatrul Giulesti pentru un interviu. Asa ca am avutnorocul sa dau nas in nas cu cei care ma chemasera la proba.
Sa mai dau inapoi, nu aveam posibilitatea.
Spaima nu mi-a trecut, ci, dimpotriva, s-a dublat cand am vazut ca mise pune in mana un script de trei pagini. Interpretamun personaj penume Mona. Iar scena reprezenta o cearta apriga intre ea si iubitulei. Existau, printre randuri, si niste indicatii ale regizorului. Opalma, o smucitura. Un sarut pasional. Pe par, pe buze, pe burta si... pecoapse.

O fi fost interesant textul, dar nu in interpretarea mea.Cu delicatete si pe ascuns, am impachetat scriptul si l-am pus ingeanta. Ce sa fac, ce sa fac? De intrat in camera de casting si intepretatrolul Monei, nici ca se putea. Daca plecam, eram o lasa. Tot mai bineasa decat sa ma fac de rusine! Cand sa imi pun planul in aplicare, matrezesc langa mine cu un tip care nu era nimeni altul decat "partenerul"meu. Sau iubitul Monei.

Se uita la mine cu o privire care parca imi spunea "Pai bine, fata,te astept de o ora sa repetam scena, iar tu stai aici pitita, cum vineasta?". Am incercat sa il sensibilizez. Degeaba. Nici nu se sinchisea caimi fluturam genele prin fata lui. "Trebuie sa invatam textul?", l-amintrebat cu o privire care speram sa fie cat mai seducatoare. "Pai arfi bine, tu ce zici?". Bravo, ma gandeam, asta imi mai lipsea acum. Sainvat trei pagini de text.

Am incercat sa-mi imbunez partenerul. Asa am aflat ca este student laactorie. Il chema Razvan. Parea ca isi dorea foarte mult sa obtinaacest rol. Asa ca, mi-am zis ca trebuie sa incerc sa ma port cuseriozitate. "Macar sa nu il incurc pe el, daca nu altceva."Am inceput sa repetam. Rolurile noastre presupuneau ca trebuie sa necertam, dar in soapta. Razvan era minunat. M-a impresionat. Interpretaatat de bine incat, de mai multe ori, eu am crezut ca imi vorbeste mie,nu personajului meu.

Am citit de doua ori, impreuna cu el, dupa care m-a lasat singura. Casa imi invat rolul. Nu am terminat bine, ca am fost chemati pentru proba.Incaperea in care am intrat era destul de mare. Iar in centrul ei,am vazut o oglinda cu margini negre si zgariate. Regizorul ne privea cuochi de inchizitor. Operatorul se invartea in jurul nostru, ne pozitiona,imi mai aranja cate o suvinta care nu-i convenea.
Cum toata lumea tacea, am inceput primele cuvinte din rol: "Cumpoti... cum indraznesti sa...". "Stooooop... Ti-am dat vreo indicatie,domnisoara? Ti-am spus sa incepi?". Bravo, ma gandeam, am inceputbine. Din nou liniste. Cand am auzit "Motor!", i-am dat drumul.Pe fata lui Razvan sclipea, din cand in cand, un suras ascuns. Nu stiu deunde mai avea puterea sa zambeasca, dar daca nu ar fi fost si el foarteemotionat, cred ca s-ar fi amuzat copios pe seama mea.
In momentul in care urma sa imi dea o palma, dragul meu partenerm-a atins usor peste obraz. Pe la jumatatea scenei, regizorul ne-aoprit. Fusese doar o proba sa vada daca ne stim replicile si abia acumurma runda importanta. Ma simteam deja in largul meu in fata camerei.Incepeam sa fiu naturala, sa ma misc, sa ma infurii. Pana cand am primito palma cat se poate de serioasa. Am inlemnit. Si cred ca am ramas cugura cascata. De durere si surpriza.
Iar cand, peste cateva secunde, m-am trezit luata in brate si sarutatacu foc, m-au lasat genunchii de tot. Cred ca daca nu ma tinea bine, asfi cazut. Am inceput sa il imbrancesc. Marturisesc ca nu stiu cat de multam intrat aici in rol, dar stiu ca nu m-am putut abtine sa nu lupt cu el.Gata scena. Am scapat, mi-am zis cu usurare. Il aud pe regizor: "Paibine, mai, baiatule, ce-i asta? Trebuia sa fie o scena patimasa, intredoi iubiti certati. E ura si iubire. Ce-a fost sarutul ala? Nu m-aticonvins. Inca o data!"

Va dati seama veselie pe capul meu. In fine, mi-am aranjat hainele cumam putut si am reluat.
Din nou. "Cum poti?! Cum indraznesti?!". Urma un paragraf in care trebuiasa ii spun iubitului meu ca este un "dobitoc". Eram atat de furioasaincat am incarcat cuvantul cu toata violenta de care am fost in stare.Dar inainte sa rostesc si ultima silaba, Razvan m-a palmuit. Mi-au datlacrimile. Pe bune. Am tipat. Dar, baiat bine crescut, m-a luat in bratesi a inceput sa ma sarute. Ca sa imi inabuse tipetele. De data asta, elnu se mai rezuma la buze. A inceput sa imi mangaie gatul, iar degeteleincercau sa imi descheie nasturii de la camasa. Ce sa va spun, se dadeao lupta reala intre noi.
Nu s-a sfarsit aici. M-a luat in brate si m-a trantit pe jos. Trantite un fel de a spune, pentru ca de fapt a fost grijuliu. Nu si eu, care"i-am servit" un toc in glezna. A ramas surprins o clipa. Si din nouregizorul: "Stop!". In sfarsit!
Gata, mi-am zis. Sa ies de aici si am scapat. Pe hol ne-am strans mainilesi am inceput sa radem. Dar in obrajii mei persistau doi boboci rosii,de pe urma bataii suferite.
Sa mai zica cineva ca e apa de ploaie sa mergi la un casting. Cat despremine, trebuie sa recunosc ca a inceput sa imi placa. Saptamana viitoare,dau din nou o proba. Stati linistite! E rol de figuratie. Asa ca, adiobatailor pasionale.