Întâmplare reală, petrecută în 2008, în Stockholm. Eram împreună cu sora mea, în ultima zi a vacanţei în capitala suedeză. Ora prânzului. Voiam să mâncăm, apoi să trecem pe la hotel ca să ne luam bagajele şi să o luăm încet, încet către aeroport. Comandăm, mâncăm, vine nota de plată, plătim şi plecăm.

Pe principiul “nu mai lăsăm bacşis pentru că oricum nu ne mai întoarcem aici”, îmi dau seama după vreo 4 staţii de metrou că ghiozdanul meu nu mai e pe umăr. Opaaa! Într-o fracţiune de secundă am “numărat” mental banii din portofel. 780 de euro şi câţiva firfirei locali. Hai înapoi! Hai! Întru spăşit în local, nu termin de relatat cele întamplate unei domnişoare şi un coleg apare cu geanta. Pusă într-o pungă mare transparentă de plastic, şi, atenţie, sigilată cu un autocolant alb ştampilat. Iau geanta, murmur ceva în semn de mulţumire şi ies afară roşu ca racul. Ce oameni … Şi unii (suedezii) şi alţii (adicătelea eu).

Era perioada în care călătoream cu “mormanul” după mine. Aveam impresia că teancul de bancnote este baza şi nimic altceva. Şi făceam şi tâmpenii d-alea gen retrag banii de pe card în România, cumpar cu ei euro, ajung cu euro în Suedia şi îi schimb în coronae, cu comisionul de rigoare. Fraierul perfect pentru toată lumea.

Eram şi eu mai la început de drum în ale călătoritului, deci mi se scuză. Acum am căzut în extrema cealaltă. Merg numai cu cardul şi nu pot să îmi cumpăr castane de pe stradă sau să intru la toalete publice pe bani. Sunt singurele două lucruri pe care nu am reuşit să le fac în Suedia, căci se ştie că am făcut o fixaţie pentru această ţară în ultimii 3 ani. Deşi, un prieten recent întors de la Stockholm mi-a spus că a găsit într-un magazin vestit din centrul oraşului, toaletă la care se poate plăti cu cardul. 10 coroane, adică vreo 5 lei.

Cum îmi organizez banii în vacanţă

Am întotdeauna două carduri cu mine. Mi s-a întâmplat la Amsterdam să nu pot să plătesc în prima zi de vacanţă cu unul dintre ele şi m-a salvat al doilea.

Nu schimb niciodată bani în aeroport, pentru că rata de schimb este slabă în majoritatea cazurilor. În plus, sunt atent la comisioane. O rată bună poate fi stricată de un comision scris cu asterisc, undeva în colţul panoului. Nici la hotel nu ai o rată prea bună de schimb, dar dacă vinzi câţiva euro, nu e prea mare pierderea.

Suta de euro sau de dolari (de rezervă) e sfântă. Poate îţi fură un “meseriaş” portofelul şi ce-ai făcut? Trebuie să ai bani să cumperi măcar un bilet de autobuz şi o sticlă de apă până rezolvi într-un fel problema.

Citeşte mai mult pe blogul meu  www.mihaijurca.ro sau urmăreşte-mă pe Facebook.