Fie că suntem femei, fie că vorbim despre bărbați. Zilele trecute am auzit o poveste interesantă de la o femeie cu o vârstă respectabilă, dar fericită. Și spunea cam așa:

"Soțul meu venea în fiecare seară târziu și cu cămașa pătată de ruj, mirosind a parfum de femeie. Aveam două posibilități: să-i reproșez asta și să se aleagă praful sau să-i spăl cămașa și să-mi înghit lacrimile în sec. Am ales să îi spăl cămașa. S-a întors timp de o săptămână așa până într-o zi. Până într-o zi când mi-a spus că a făcut cea mai mare greșeală a lui și că îi pare rău că nu și-a dat seama ce femeie are lângă el. Acum suntem fericiți.

"

Cum spuneam: suntem liberi în alegeri. Bune, rele, nici nu mai contează. Sunt ale noastre și trebuie să ni le asumăm. Și să nu-ți fie cu supărare, dar crezi că dacă te impui și devii o femeie agasanta ești mai atrăgătoare? Sau crezi că îl ții mai mult lângă tine? Nu. Nu ești cu nimic mai presus sau mai protejată împotriva suferinței dacă încerci să deții controlul.

Dacă nu te vrea sau nu o să-i fii de ajuns, o să plece și poate că nu se va mai întoarce. Dar tu ce ai de pierdut? Poate că ar trebui să fii fericită că i-ai dat de ales. Nu de puține ori spuneam că într-o relație e mai bine să-i oferi libertatea de a alege, tocmai din acest motiv. Dacă ești bună, va rămâne lângă tine, însă dacă îi îngrădești libertatea, va simți nevoia să evadeze. Deci? Ce alegi?

Zilele trecute, un tip mișto mi-a spus în felul următor: "Omului i se strică de două ori creierul: o dată când se îndrăgostește și încă o dată când suferă o decepție." Așa e. Când te îndrăgostești nu e chiar atât de grav, cred eu. Vorbim despre o inundație de hormoni care te face să te simți bine, însă problema apare după ce creierul își revine la normal, caz în care ai încă două variante: treci la nivelul următor, accepți faptul că nu-ți mai tropăie hormonii după celălalt și duci relația către iubire sau alegi să crezi că nu-l mai iubești și-l părăsești. 

În cazul unei decepții, îți distrugi psihicul, fără dar și poate. Și aici ai două variante: fie te echilibrezi și faci tot posibilul să redevii o persoană rațională, fie ți se pune perdeaua în fața ochilor și acționezi ca atare. Ți s-a întâmplat vreodată să spui după o perioadă urâtă sau grea din viața ta: "Doamne, ce prost/ă am fost! Cum am putut să stau în relația aceea? Sau cum am putut să fac asta?" Cam despre asta este vorba. Unii ajung să spună și să gândească asta, alții nu.

Din fericire, fiecare dintre noi dispunem de raționament și fiecare dintre noi putem învăța să-l folosim atunci când trebuie. Așa că nu-ți ține bărbatul în lesă pentru că nu câștigi nimic. Nu ți-e bine nici ție, nici lui.

Pe aceeasi tema...

• Timpul are nevoie de timp. Sau cum să pierzi o femeie
• Aș fi rămas de 100 de ori și aș fi plecat doar o dată, și totuși am plecat!

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!