Persona (1966, regia Ingmar Bergman)
O cavalcadă de simboluri tenebroase care creează atmosfera unui psihic deformat-un păianjen, o răstignire, doi bătrâni în morgă, un copil care nu-și găsește locul într-un pat situat undeva în neant, o oaie cu jugulară tăiată. Primul impact e senzația unui mister total, dorind a fi preludiul unei analize psihologice mai mult „artistice”, marcate de parcurgeri la graniță subliminalului. Filmul tratează relația dintre două femei, Elisabet, o actriță care înregistrase numeroase succese anterioare unui spectacol al piesei Electra, în timpul căreia devine mută, și Alma (care semnifică suflet în spaniolă și portugheză), sora medicală desemnată îngrijirii condiției sale.