De multe ori, rontai in mod inconstient, ca raspuns la anumite situatii. Partea cea mai importanta a unui regim nu vizeaza tipul de regim sau numarul de calorii ce poate fi consumat...

De multe ori, rontai in mod inconstient, ca raspuns la anumite situatii. Partea cea mai importanta a unui regim nu vizeaza tipul de regim sau numarul de calorii ce poate fi consumat, ci, intr-o masura mult mai mare, constientizarea respectivilor stimuli declansatori si capacitatea de a detecta cauzele care iti determina clacarea.

Perioadele festive si invitatiile

Administrarea invitatiilor este, intotdeauna, dificila la inceputul unui regim; ele nu trebuie refuzate, ci doar rarite. Nu trebuie sa te retragi, devenind asociala. Ai putea deveni depresiva, dat fiind ca regimul dureaza. Este mai usor sa inviti decat sa fii invitata: poti hotari meniul si continutul din farfuria ta.

Inaintea unei receptii, este prudent sa iei o gustare, pentru a evita starea de infometare din momentul servirii mesei. Nu bea alcool, la aperitiv, si nu sfarsi masa cu digestive alcoolizate. In timpul mesei, nu lua decat un pahar cu vin si bea apa minerala. Poti oricand sa refuzi o bautura din motive de securitate, daca trebuie sa conduci, de exemplu, sau din motive medicale. Indeparteaza cosul de paine, tentant, mai ales daca servirea se face lent sau conversatia este plictisitoare!

Exercitiul cel mai dificil vizeaza indrazneala de a refuza. Pentru a incepe, ofera raspunsurile cele mai usoare si pe cele mai amabile. Pretexteaza, pur si simplu, ca ai mancat destul si ca totul a fost, intr-adevar, delicios. O alta atitudine: invoca boala, fara a intra in detalii! Poti mentiona ca medicul ti-a prescris un regim. Daca esti inconjurat de prieteni, ei vor intelege, dar nu se intampla mereu acest lucru, chiar si cand este vorba despre familie. Nu da importanta reactiilor, vei auzi tot felul de discursuri emfatice despre regimuri si despre medicul tau... Incearca sa fii ferma. Iar atunci cand tu esti cea care face invitatia, nu pregati prea multa mancare! Nu-ti fie teama ca nu ai destul.

Bufeturile cu autoservire reprezinta un mare pericol: este foarte dificil sa rezisti in fata etalarii de deserturi, de branzeturi, de pateuri etc. Trebuie sa faci o alegere bine definita intre a incepe sa te servesti, adica - un mic antreu, o leguma, un fel de carne, o cantitate mica de cartofi sau de paste si un mic desert. Foloseste o farfurie mai mica, pentru a limita cantitatea, si nu mai servi portii suplimentare.

Declansatorii emotiilor

Declansatorii de acest tip nu sunt usor de detectat. De fiecare data cand cedezi in fata alimentelor, ar trebui sa iti rezervi un timp de reflectie si sa-ti pui urmatoarele intrebari: "Sunt, oare, deprimata de viata pe care o duc, frustrata in urma zilei pe care am avut-o? M-au iritat patronul, sotul, copiii? Sunt stresata din cauza facturii pe care imi este imposibil sa o achit? Am, oare, nevoie de ajutor?".

Dupa ce mananci, probabil esti mai putin angoasata sau mai putin anxioasa, dar te autoculpabilizezi, ceea ce nu e bine! Trebuie sa scoti la lumina emotiile care duc la compulsii alimentare, sa stabilesti care sunt momentele in care cedezi si de ce. Multi rontaie la inceputul serii, pentru ca stresul suportat de-a lungul zilei de lucru se acumuleaza, sfarsind prin a-i face sa explodeze. Odata ajunsi acasa, in fata frigiderului se declanseaza totul si, din acest moment, rontaitul este inevitabil. Marea majoritate a oamenilor rontaie din plictiseala si din cauza singuratatii; in astfel de momente, hrana ramane singurul aliat.

Persoanele care se supara usor si se enerveaza din nimic sunt, adesea, nefericite dupa consumarea faptelor si, nu de putine ori, sentimentul lor de vinovatie provoaca unele crize de bulimie. Pot fi induse si de senzatia de a nu te simti ascultat. Daca patronul sau anturajul nu iti recunosc munca, poti fi victima unei "inflamari".

Un scazut respect de sine poate da nastere, deseori, unor preocupari focalizate pe greutate. In ochii tai, devii prea grasa, urata etc. Aceasta preocupare, exagerata la inceput, te va impinge spre regimuri mult prea severe si, desigur, spre compulsii alimentare, care vor innegri si mai mult aceasta imagine despre tine insati. Emotiile negative provoaca extrem de frecvent crize de rontait.

Ca surse de stres pot fi considerate, de asemenea, si emotiile prea intense de placere si de bucurie. Emotia unei calatorii, a unei nasteri sau a unei nunti poate constitui un cadru favorabil pentru compulsiile alimentare. De asemenea, asistam frecvent la rontait si ingrasari datorate unui deces. Casatoria este o cauza frecventa a stresului. Concedierile si amenintarea cu somajul joaca, de asemenea, un rol important. Toate schimbarile din universul muncii, si chiar al studiilor, genereaza stres si crize de bulimie in cazul multor femei.

Problemele conjugale si sexuale sunt, in cel mai inalt grad, responsabile de tulburarile de comportament alimentar. Printre formele nebanuite asociate se numara aniversarile si sarbatorile. Multitudinea de cadouri, reuniunile familiale nu sunt intotdeauna apreciate. Multi se ingrasa in perioada Craciunului din cauza rontaitului de diverse, dar si pentru ca sunt incordati la gandul ca se vor intalni cu familia... sau ca vor fi, pur si simplu, singuri. Chiar si ignorarea faptului ca o situatie poate provoca, inconstient, stres iti va induce, la fel de inconstient, dorinta de a rontai.

Este bine sa-ti descrii, in scris, emotiile, specificand daca esti suparata, anxioasa, deprimata, frustrata etc.; ulterior, gandeste-te daca te simti mai bine, mai usurata, mai putin anxioasa, vinovata... si de ce. Descriindu-ti sentimentele, poti intelege mecanismele care intervin si diminua frecventa crizelor. Prin consemnarea a ceea ce mananci devii mai constienta de cantitatea de alimente ingurgitata in timpul crizelor. In acelasi sens, reflectia asupra cauzelor crizelor e, deja, un mare pas spre vindecare.

In articolul viitor, vom vedea cum anume se poate controla rontaitul si cum poti organiza mesele principale astfel incat sa nu mai simti nevoia sa rontai.