Tot ce ai visat s-a risipit, iar lumii nu-i mai pasă cum te trezeşti dimineaţa. Nici măcar bărbatului de lângă tine care ţi-a lăsat banii de dimineaţă pe noptieră.
Unde ai greşit? De ce ai crezut că o viaţă simplă nu ţi se potriveşte? De ce ai crezut că doar bogăţia îţi poate aduce fericirea?
Acum, ştiu că vrei să te întorci, dar nu mai poţi. Ai datorii, ai stăpâni pentru care ai ajuns să munceşti, ai clienţi care ţi-au cumpărat mici bucăţi din viaţă. Toată acea goană a ta spre o lume mai bună s-a transformat într-o povară.
Te-ai crezut stăpâna lumii. Cea mai frumoasă femeie, cea mai talentată, cea mai răsfăţată. Iar acum te apropii de apus, iar toate rămăşiţele vieţii se transformă în durere, în regrete. N-ai ştiut niciodată că timpul are această perversă abilitate de a îngusta universul. Îl transformă într-un singur punct, cel prin care vei pleca din această lume singură. Ca noi toţi, de altfel.