Şi bărbaţii au suflet. Prima mea dragoste, o poză veche cu o fată şi câteva amintiri

Nu am putut să-i spun niciodată cât o iubesc. Mi-a fost teamă. Când am încercat, s-a speriat. Atunci, la acea vreme, făceam parte din două lumi atât de diferite. Ea era îndrăgostită de un baschetbalist, eu eram îndrăgostit de ea. Îi plăcea să se plimbe cu mine şi să-i povestesc ce citeam. Mă lăsa s-o ţin de mână, îmi zâmbea. În termenii de azi, ea îşi înşela iubitul, dar acele mici bucăţele de dragoste pe care mi le oferea însemnau totul pentru mine. Aşa am început să iubesc. Nu ştiu, toată viaţa m-am îndrăgostit de femei care erau deja îndrăgostite. Veneam mereu pe locul al doilea. Cred că acesta a fost blestemul primei mele iubiri. Mă duceam seara să o iau de acasă şi să ne plimbăm. Părinţii ei mă priveau chiorâş, nu eram o partidă de viitor în comparaţie cu baschetbalistul premiant de familie bună.