Şi bărbaţii au suflet. Nu prea ştiu să fiu singur, aşa că rămân ascuns în frig

Se apropie iarna şi, din nou, nu-mi mai simt gândurile. Au amorţit. Tu ai plecat spre ţări mai calde, eşti o pasăre migratoare care-şi întinde aripile.
Eu nu pot să te urmez. Rămân troienit, ascuns în frig, încercând să supravieţuiesc până la întoarcerea luminii.
Doar gândurile mele te urmează, te împresoară, te îmbrăţişează. Nu prea ştiu să fiu singur, deşi mi se întâmplă din ce în ce mai des. Trebuie să învăţ şi de aceea mă agăţ de amintirea ta, de amintirile noastre.
Nu mi-ai spus când te întorci, aşa că mi-am făcut obiceiul să privesc strada, încercând să te regăsesc printre trecătorii zgribuliţi.