Şi bărbaţii au suflet. N-ai avut curajul să mă prinzi, să mă ţii lângă tine!

În atâtea nopţi am rămas treaz pe malul mării, gândindu-mă la tine. Să ştii că te-am aşteptat. Mult timp. Ani. Îmi tot spuneam că a venit vremea să plec, dar mai rămâneam, priveam înspre mare, aşteptam să vii în spatele meu, să-ţi aşezi palmele calde pe ochii mei arşi şi să mă întrebi tandru, cine e?
Dar nu ai venit. Ţi-a fost teamă. Ai preferat să cauţi o altă iubire, una mai calmă, mai promiţătoare. Ce-ţi puteam oferi în afara liniştii, în afara luminii şi a căldurii din sufletul meu? Ştiu că în lumea ta asta nu e de ajuns, dar mai ştiu că după lunga ta călătorie îţi vei aminti din nou de mine. Îţi vei aminti de sinceritatea cu care te-am iubit, detaşarea, îţi vei aminti că eram pregătit să mor pentru tine, lângă tine, să mor în toate felurile imaginate, dar, mai pregătit eram să trăiesc. Dar nu a fost suficient. Erai prea tânără. Te aştepta lumea largă s-o descoperi, să trăieşti muzica, să topeşti nopţile. Atâtea drumuri, atâtea zboruri, atâtea imagini, amintiri şi atâtea speranţe. Nu puteau fi irosite lângă mine, retras, la marginea mării.