Da, doar dragostea ta e lumina pentru care mă trezesc dimineaţa. Ai acea putere care mă face să merg mai departe, să ajung de la un anotimp la altul sprijinit în zâmbetul tău ca un rănit în cârjă după ce şi-a pierdut piciorul. Uneori, mă întreb dacă eşti conştientă că totul depinde de acel zâmbet, de bucuria ta când îmbraci o haină nouă, de entuziasmul unui răsărit sau de nepăsarea pe care o ai în faţa trecerii timpului.
M-am obişnuit să trăiesc pentru tine chiar dacă tot mai des simt că mă prăbuşesc!