De ce nu te-am oprit? E o întrebare la care n-am niciun răspuns atâta vreme cât eram dispus să-ţi ofer totul, dar tu doreai ceva mai mult. O promisiune fermă, un jurământ pe care l-am simţit ca un lanţ agăţat de gâtul meu. Ştiai cât de mult preţuiesc libertatea. De ce ai vrut să mi-o iei dintr-o dată? Puteai s-o faci pas cu pas şi ţi-aş fi oferit-o cu mici proteste. Ai vrut să mă învingi, să mă supui, să mă pui să plătesc pentru frumuseţea trupului tău, pentru sacrificiul de a-ţi petrece restul zilelor lângă mine. Şi uite aşa, dragostea noastră s-a transformat într-un schimb pe care niciunul dintre noi n-a vrut să-l facă.
Păstrez încă în minte parfumul pielii tale, sărutul tău de adio încă îmi arde fruntea. Uneori, noaptea, trag cu urechea la scări să-ţi aud paşii care se întorc. Dar e în zadar, ai plecat pentru vecie şi n-am cu cine să te înlocuiesc.