A fi parinte singur nu mai e nimic extraordinar. Ba, mai mult, a devenit chiar la moda.

A fi parinte singur nu mai e nimic extraordinar. Ba, mai mult, a devenit chiar la moda. Acest lucru se intampla fie pentru ca tot mai multi adulti se simt nepregatiti sa isi asume niste angajamente pe termen lung intr-o relatie, insa isi doresc in acelasi timp un copil, fie pentru ca relatia le-a esuat si inteleg ca nu exista nici o modalitate pentru a rezolva conflictele decat prin separare.

Intre aceste alternative, apar copiii, care isi cauta locul pe lume si atmosfera de liniste si incredere ca orice alt copil, isi cauta modelele de adulti si reperele care sa ii ajute in procesul lor de dezvoltare.

Cum poate un parinte unic sa acopere acest gol si sa dea copilului lucrurile de care are nevoie, cu dragoste si responsabilitate?

Nu e usor si, poate pana la un punct, simti ca nici nu a fost alegerea ta. Dar in nici un caz nu a fost nici alegerea copilului tau.

Priveste-ti copilul ca pe un prieten, un partener egal  cu drepturi egale. Evita si sa-l coplesesti si sa-l cocolosesti. A fi mama buna nu inseamna sa faci totul pentru el. Mai degraba sa ii dai curajul si increderea ca sunt lucruri pe care doar el le poate face, ca ajutorul lui este important si ca ii apreciezi contributia, initiativa, modul de a gandi.

Nu este un handicap. Nici pentru tine, nici pentru copil

A avea un singur parinte nu e un handicap. Insa, pentru ca micutul tau sa poate vedea lucrurile astfel, trebuie ca tu sa fii prima care sa le priveasca asa. Lasa-l pe copil sa isi gaseasca modelele si echilibrul in lumea din jur si fii pregatita sa fii acolo atunci cand are nevoie de tine. Desi evoluam in fiecare zi din viata noastra, mereu vor fi si lucruri care sa ne traga inapoi, la noi si la ceilalti. Atunci cand ai un copil, ai datoria de a fi sensibila la aceste lucruri, sa ai intuitia de a le anticipa pentru a le rezolva la tine in primul rand, inainte de a deveni pentru el un conflict existential.

Daca are un tata, chiar daca nu locuieste impreuna cu voi, ajuta-l sa aiba o relatie buna cu el. Oricat de greu ti-ar fi, incearca sa nu confunzi relatia ta cu el cu relatia copilului cu el. Pentru copil va fi important sa aiba un model, chiar daca e unul la care sa se raporteze prin negare. Lasa-i lui alegerea de a face acest lucru, pentru a nu-ti reprosa mai tarziu. Va fi foarte tarziu pentru el si foarte dureros pentru tine.

Cand iti pune intrebari, raspunde-i. Poate inca nu esti pregatita pentru anumite lucruri sau anumite intrebari. Incearca sa le anticipezi, caci vor veni mai repede decat te astepti.

Nu esti singura din cauza copilului

Nu esti singura din cauza lui. Daca vrei sa ai pe cineva, infrunta realitatea si cauta. Daca nu, recunoaste acest lucru. Dar nu iti folosi copilul ca pe o scuza, punand apoi responsabilitatea pe umerii sai.

De fapt, nu pune pe umerii copilului tau frustrarile tale. Daca e sa retinem un singur lucru, acesta e poate cel mai important. Unele mame care cresc baieti incep, fara sa isi dea seama, sa creasca partenerul lor ideal: un copil pe care sa il incarce cu toate dorintele lor, creandu-i apoi un sentiment de culpabilitate “pentru ca s-au sacrificat pentru el” si nelasandu-l sa isi castige dreptul la viata si independenta. Pentru ca ele au nevoie de el si refuza sa ii taie cordonul ombilical.

De partea cealalta, mamele care au o fetita cu care intra in competitie si fie ii inoculeaza frica sau dispretul fata de barbati, fie incearca sa-i controleze viata, incercand de fapt sa-i traiasca viata. Privit dinafara, nu ai ce reprosa unei astfel de mame, pentru ca ea pare sa isi asume responsabilitatea, si nu numai. Insa, cand privesti dincolo de asta, descoperi un copil care este incatusat si nelasat sa se dezvolte singur, sa isi afirme propria personalitate, sa descopere lumea cu incredere si curiozitate.