Judecată aspru pentru alegerea sa, Juliette și-o asumă pe deplin și nu o regretă, chiar dacă asta i-a adus multe critici: "Oamenii mi-au criticat decizia, numindu-mă egoistă și spunându-mi că o să regret mai târziu. Dar cum este să nu aduci un copil nedorit într-o lume egoistă?".

Nu doar acea înregistrare cu nașterea, care o bântuia, a determinat-o să nu-și dorească să rămână însărcinată, ci și experiențele celor care au devenit părinți: "Sunt anii de nopți nedormite, de dormit pe apucat, trezitul în zori, dormitul pe apucate, episoadele de vomitat, cărucioarele imense vârâte în casă, rutina strictă, faptul că trebuie să petreci timp cu copiii altora și o grămadă de aventuri stresante. Să-mi ia o oră doar ca să mă duc la supermarket? Nu, mulțumesc."

O alegere responsabilă

Juliette nu vrea să fie greșit înțeleasă și dezvăluie un alt motiv important care a făcut-o să nu-și dorească un copil: "Înainte să vă gândiți că sunt o lașă, țineți cont că am trecut printr-o operație grea pe inimă la patru ani și printr-o operație de intestine la 29 de ani și trebuie să mă descurc în fiecare zi cu două boli autoimune - colită ulcerativă și spondiloză anchilozantă. Să fiu atât de bolnavă a reprezentat un alt factor în decizia mea de a nu a avea copii. În cea mai mare parte a acestui deceniu nu puteam să mă dau jos din pat sau să-mi iau iau medicamentele fără ajutor. Aș fi fost incapabilă să am grijă de un copil. Atunci, la 32 de ani, mi-am întrebat doctorul dacă pot fi sterilizată - nu puteam să risc să rămân însărcinată pentru că știam că organismul meu ar fi fost traumatizat. Medicul chirurg mi-a spus că aș avea mari dificultăți în a duce o sarcină la termen."

"Țineți cont de tratamentul meu - un puternic imunosupresor pe care nu îl poți lua dacă vrei să rămâi însărcinată - și poate că veți înțelege de ce am vrut să elimin riscul unei sarcini nedorite. Nu m-aș fi putut împăca niciodată cu ideea unui avort, nici fizic, nici emoțional. Dar am fost considerată prea tânără pentru a fi sterilizată, în caz că poate m-aș fi răzgândit. Am insistat să cer și o a doua opinie și până la urmă mi s-a permis operația. Dar la ecografie au descoperit că aveam atâta țesut cicatrizat în jurul uterului de la operațiile anterioare, încât au anulat operația. Am fost devastată", dezvăluie ea.

Din fericire, Juliette a fost mereu susținută de părinți în decizia sa, iar ea nu s-a gândit niciodată cum trebuie să se fi simțit aceștia văzând că șansele lor de a deveni bunici se diminuau: "Nu și-au ascuns vreodată dorința de a avea nepoți, iar uneori mă simțeam vinovată pentru că nu pot să le dăruiesc un copil, așa cum au avut părinții lor cu mine și cu fratele meu.".

Jurnalista a vorbit de câteva ori cu mama ei pe această temă. Iar ea îi spunea de fiecare dată: "Juliette, tu mereu ai fost nebună, mereu nemulțumită, mereu căutând ceva sau altceva. Niciodată nu ne-am așteptat să fii normală. Cât timp ești fericită, noi suntem fericiți." Ce le putea cere mai mult?

Însă există și un revers al medaliei, pe care ea îl dezvăluie. Recunoaște că atunci când a simțit un pic de invidie când a aflat că soția fratelui ei, Kelsey, era însărcinată, știind că relația acesteia cu mama sa va deveni mai puternică. Locuiesc la mai puțin de cinci kilometri una de alta, în timp ce ea stă la aproape 210 de kilometri depărtare, în Cambridgeshire. "Așa că anul trecut, când am ținut-o pentru prima oară în brațe pe nepoțica mea, Darcey Amelia, care avea trei săptămâni, am plâns. Am plâns pentru că era atât de frumoasă de te lăsa fără aer. Și am plâns pentru că, pentru prima oară în viața mea, o parte din mine ar fi vrut să fi fost a mea", mărturisește Juliette.

"Știam că o voi iubi, dar nu știam că mă voi îndrăgosti de ea", adaugă ea, povestind că ultima oară a văzut-o de Crăciun și s-au jucat tot timpul.

"Nicio femeie nu ar trebui să se simtă vinovată că nu are copii"

"Poate că dacă aș fi urmat terapie pentru fobia mea, poate că dacă aș fi întâlnit pe cineva pentru care să fie părinte ar fi fost motiv de despărțire - cineva fără de care să nu pot sta dacă-mi dădea un ultimatum - lucrurile ar fi fost diferite. Poate că hormonii mei ar fi funcționat la 30 de ani fără să-mi răvășească organismul cu boli și operații, nu m-aș mai fi temut de sarcină sau de naștere. Poate... poate... poate...", scrie ea.Citește și: Dragostea învinge întotdeauna. Tânăra care s-a logodit cu soțul ei după ce o lovitură la cap i-a șters toate amintirile

Dar Juliette nu-și face iluzii: "Cel mai probabil, aș fi ales tot calea asta. Acum știu asta. Nicio femeie nu ar trebui să se simtă vinovată vreodată pentru că nu are copii, dar nu este mereu o decizie ușor de luat, nici una care să se rezolve neapărat cu trecerea anilor."

"M-am străduit mai mult să nu am un copil decât cele mai multe femei care se străduiesc să aibă unul. Dar venirea pe lume a nepoatei mele m-a schimbat în bine. Pot spune sincer că, la 47 de ani, sunt împăcată cu decizia pe care am luat-o cu ani în urmă. Și mai presus de orice, sunt încântată că visul părinților mei a devenit, în sfârșit, realitate", conchide ea.


Foto: Daily Mail