Majoritatea părinților se bazează pe momentele de pauză, care îi dau copilului ocazia să se calmeze, însă această variantă nu funcționează întotdeauna. Atunci când copilul este lăsat singur într-o cameră pentru a se calma gestul părintelui este interpretat ca o pedeapsă, iar situația se poate agrava. Problema este că de multe ori copiii nu se pot calma pentru că nu știu cum să facă acest lucru. În același timp, nici nu poate fi lăsat să-și dea frâu liber emoțiilor la întâmplare, pentru că în anumite locuri sau situații nu este posibil. Dacă familia este numeroasă, accesele de furie pot avea un impact negativ asupra fraților sau surorilor. 

 

Momentele de „time-out” sunt menite să ofere un interval de calmare și realiniere a emoțiilor, însă valoarea lor poate fi anulată dacă sunt definite de părinți drept ceva negativ, și anume o pedeapsă pentru un anumit tip de comportament. Copilul cu tantrum se va simți exclus când primește o astfel de indicație, iar problemelor se vor accentua. 

 

Pentru a ajuta copilul să treacă mai ușor peste emoțiile intense este esențial ca intervalul de „time-out” să fie redefinit pentru a dobândi o semnificație pozitivă. Dacă vede aceste pauze drept un lucru util, care îl va ajuta să se simtă mai bine, va fi mult mai simplu să-și diminueze intensitatea reacțiilor și să-și exprime sentimentele moderat pe viitor deoarece știe că nu este obligat să-și suprime emoțiile, ci doar trebuie să le exprime într-un alt mod.

 

„Time-out”-ul poate deveni „time-in”, un interval în care copilul devine conștient de ceea ce simte și analizează emoțiile negative, în loc să le ignore pentru că este pedepsit. În timp, va putea redirecționa energia pe care o investește în furie spre cunoașterea profundă a propriilor sentimente.

 

În loc să-l trimiți în altă cameră câteva ore, mai bine propune-i să vă jucați împreună, doar tu și copilul tău. Stați întinși pe spate, pe podea. Puneți câte o jucărie din pluș pe stomac și respirați adânc împreună. Spune-i copilului să se concentreze asupra felului în care se mișcă jucăria din pluș atunci când respiră. Vei vedea că după câteva minute furia va dispărea și copilul va fi mult mai calm, fără să fie nevoie să-i spui direct că trebuie să nu mai țipe sau să-l pedepsești.

Respirația lentă și profundă este esențială pentru echilibrarea emoțiilor și, în același timp, îl va ajuta pe copil să se gândească la altceva, în loc să-și focalizeze atenția asupra lucrurilor care îi provoacă furia.

După ce ai efectuat exercițiile de respirație alături de copilul tău, următorul pas este o discuție calmă despre ce l-a făcut să reacționeze în acest fel. Nu încerca să faci acest lucru la început, când este încă furios și emoțiile sunt foarte intense pentru că nu vei avea succes. După ce s-a calmat ca urmare a exercițiilor de respirație spune-i ce s-a întâmplat și arată-i că înțelegi cât de neplăcut este să fii furios ori supărat. De asemenea, descrie-i și consecințele acțiunilor lui, folosind fraze simple, fără conotații negative. Scopul nu este să-l faci să se simtă vinovat, ci să înțeleagă de ce a reacționat așa, iar într-o situație similară să aleagă un alt mod de a se comporta.

Atunci când se înfurie, de fapt copii au nevoie de sprijin și înțelegere. Dacă se simt respinși din cauza emoțiilor pe care le simt, le va fi și mai greu să înțeleagă care este modul corect de a reacționa. Cel mai important lucru este să-i arăți că ești alături de el și că îl susții. Și nimic nu face asta mai bine decât o îmbrățișare. Este în regulă să-i spui că trebuie să-și ceară scuze față de celelalte persoane care au fost prezente când a avut loc accesul de furie sau față de frații și surorile lui, însă finalizează cu o îmbrățișare pentru a nu-i crea impresia că de fapt momentul nu a trecut, ci pur și simplu îl așteaptă o pedeapsă mai târziu.

Pe aceeasi tema...

• 4 lucruri pe care le poți învăța de la copilul tău

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!