Bronșiolita este una dintre cele mai frecvente infecții respiratorii la sugari și una dintre cele care îngrijorează cel mai mult părinții. Afectează în special copiii cu vârsta sub doi ani, fiind provocată de virusuri care atacă căile respiratorii inferioare.

Deși, în cele mai multe cazuri, evoluează ușor și se tratează acasă, bronșiolita poate deveni serioasă dacă micuțul respiră greu sau se deshidratează. Cunoașterea simptomelor și a momentului în care trebuie mers la spital este esențială pentru o gestionare corectă a bolii.

Ce este bronșiolita

Bronșiolita este o infecție a bronhiolelor, cele mai mici ramuri ale căilor respiratorii, prin care aerul ajunge în plămâni. Acestea se inflamează și se umplu cu mucus, ceea ce îngreunează respirația. Cel mai frecvent agent responsabil este virusul sincițial respirator (RSV), dar boala poate fi cauzată și de alți viruși, precum adenovirusul sau virusurile gripale.

Bronșiolita apare mai ales iarna și la începutul primăverii, când infecțiile virale sunt frecvente. Sugarii sunt cei mai vulnerabili, deoarece căile lor respiratorii sunt foarte înguste, iar o inflamație minoră poate provoca dificultăți respiratorii semnificative.

Cum se transmite bronșiolita

Virusul care provoacă bronșiolita este extrem de contagios. Se transmite prin picături de salivă, prin tuse, strănut sau prin contact cu obiecte contaminate – jucării, suzete, biberoane sau haine. De aceea, boala se răspândește rapid în creșe sau în familiile cu mai mulți copii mici.

O persoană bolnavă poate fi contagioasă chiar și înainte de apariția simptomelor și până la două săptămâni după debut. Igiena riguroasă, spălarea mâinilor și dezinfectarea obiectelor sunt măsuri esențiale pentru a preveni răspândirea virusului.

Simptomele bronșiolitei la sugari

La început, bronșiolita seamănă cu o simplă răceală: nas înfundat, secreții, tuse ușoară și febră moderată. După câteva zile, virusul coboară spre plămâni, iar respirația devine mai dificilă. Se observă un ritm respirator crescut, respirație zgomotoasă, şuierătoare și efort vizibil al mușchilor pieptului.

Copilul poate deveni agitat, obosit, refuză să mănânce sau să bea, iar în cazurile mai severe, buzele și vârful degetelor pot căpăta o tentă albăstruie – semn de oxigenare insuficientă. Tusea devine persistentă, iar somnul este fragmentat din cauza dificultăților respiratorii.

Când este necesar consultul medical

Orice sugar cu dificultăți de respirație trebuie evaluat de medic. Este esențial să mergi la spital dacă micuțul respiră rapid, se retrag coastele la fiecare inspirație, nasul i se dilată vizibil sau buzele par vinete. De asemenea, dacă bebelușul refuză alăptarea, nu mai urinează normal sau pare foarte somnolent, trebuie consultat de urgență.

Chiar și în formele ușoare, medicul trebuie să stabilească diagnosticul și să excludă alte afecțiuni respiratorii, cum ar fi pneumonia sau astmul.

Cum se tratează bronșiolita

În cele mai multe cazuri, bronșiolita este de natură virală, deci nu necesită antibiotic. Tratamentul se bazează pe îngrijirea simptomatică, care are scopul de a ajuta copilul să respire mai ușor și să rămână hidratat.

Pentru început, este important ca nasul bebelușului să fie curățat frecvent cu ser fiziologic sau spray-uri saline, în special înainte de alăptare și somn. Aerul din cameră trebuie să fie umed, iar temperatura ambientală confortabilă. Hidratarea este esențială – sugarii trebuie alăptați mai des sau, dacă sunt diversificați, li se oferă lichide în cantități mici și frecvente.

Medicul poate recomanda administrarea de antitermice pentru febră și tratamente prin nebulizator, care ajută la deschiderea căilor respiratorii. În cazurile moderate sau severe, copilul poate necesita internare pentru monitorizare și oxigenoterapie.

Antibioticul nu are efect asupra virusului, fiind indicat doar dacă apare o infecție bacteriană secundară.

Evoluția bolii și perioada de recuperare

Majoritatea copiilor se recuperează complet în 7–10 zile, deși tusea poate persista încă o perioadă. În cazurile mai severe, recuperarea poate dura până la două săptămâni. Este normal ca sugarul să fie mai obosit și să doarmă mai mult în această perioadă.

După episodul de bronșiolită, unii copii pot rămâne cu o sensibilitate respiratorie și pot dezvolta tuse recurentă sau wheezing (respirație șuierătoare) în timpul virozelor. Cu timpul, pe măsură ce plămânii se dezvoltă, aceste manifestări dispar.

Cum se poate preveni bronșiolita

Prevenția este esențială, mai ales pentru sugarii mici. Spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului cu persoane răcite și curățarea jucăriilor sunt măsuri simple, dar eficiente. În sezonul rece, este bine ca bebelușul să nu fie expus la aglomerații sau la fum de țigară, care irită căile respiratorii.

Pentru copiii născuți prematur sau cu afecțiuni pulmonare, medicul poate recomanda vaccinuri speciale sau tratamente de protecție împotriva virusului RSV. Alăptarea oferă, de asemenea, o protecție naturală importantă, întărind imunitatea copilului.

Bronșiolita la sugari poate fi o experiență dificilă pentru părinți, dar, în cele mai multe cazuri, evoluează favorabil. Cu îngrijire atentă, hidratare și monitorizare constantă, copilul se recuperează complet. Ceea ce contează cel mai mult este să recunoști semnele de alarmă și să ceri ajutor medical atunci când respirația devine dificilă. În rest, calmul, aerul curat și grija zilnică sunt cele mai bune „medicamente” pentru un bebeluș care își revine pas cu pas.