Pisicile au inceput sa fie domesticite in urma cu 5-8.000 de ani, cand egipetnii isi depozitau cerealele in granare, iar soarecii si sobolanii au vazut asta ca pe o...

Pisicile au inceput sa fie domesticite in urma cu 5-8.000 de ani, cand egipetnii isi depozitau cerealele in granare, iar soarecii si sobolanii au vazut asta ca pe o invitatie la festin. Mai tarziu, egiptenii au luat cu ei pisicile pe apele Nilului, pentru a prinde pasarile ascunse in desisurile de pe malurile raului. Ele au fost primele pisici nascute pe ape.

Egiptenii nu au fost singurii care au luat pisicile alaturi de ei la bordul corabiilor cu scopul de a tine sub control rozatoarele, multe alte popoare au procedat cu aceeasi intelepciune si in felul acesta au inceput pisicile sa colonizeze lumea.

Cu trecerea timpului, ele au ajuns prin intermediul navelor in fiecare coltisor al lumii si, peste secole, progeniturile lor s-au dezvoltat in diferite rase, corespunzatoare diferitelor climate de pe glob. Pisicile-marinar au fost apreciate nu numai datorita abilitatii lor de a prinde soareci, cat si pentru compania pe care o tineau celor ce se aflau pe mari, departe de casa, mai ales daca se aflau si in razboi.

Din 1975, prezenta pisicilor si a altor animale la bordul navelor a fost interzisa de catre Marina Regala, din considerente de igiena.

De-a lungul timpului, au aparut tot felul de povesti, superstitii si anecdote pe seama pisicilor-marinar si a faptelor lor glorioase. De exemplu, Oscar a fost pisoi-marinar la bordul vasului Bismarck; cand vasul a fost torpilat si scufundat, Oscar a fost salvat din apele marii de catre HMS Cossack si a fost rebotezat "Unsinkable Sam" (Sam cel de nescufundat). Dupa cateva luni, Cossack a fost si el scufundat, iar Sam a fost din nou salvat de la inec de catre HMS Ark Royal, care, ai ghicit, a fost si el scufundat, iar Sam a scapat pentru a treia oara de la o moarte sigura.

Insa, fara nici o indoiala, cel mai cunoscut pisoi-marinar al tuturor marilor a fost Simon, de pe HMS Amethyst. Simon s-a nascut probabil prin 1947, in insula Stonecutters, Hong Kong, pe un santier naval cu o activitate maritima intensa. Cateva luni mai tarziu, nava HSM Amethyst a ancorat aici pentru aprovizionare. Unul dintre marinari, George, a dat intamplator peste Simon, care era in cautare a ceva de mancare.

Se stia dinainte ca pisicile din Stonecutters erau nascute pentru a ajunge la bordul navelor, asa ca marinarul l-a insfacat pe Simon, l-a ascuns in tunica si a urcat cu el la bord. Oricat a incercat sa ascunda ghemul de par, nu a durat mult pana ce Simon a dat nas in nas cu capitanul Griffiths in piele si oase, numai ca, spre norocul mustaciosului, capitanul iubea pisicile. Lasase una acasa, alaturi de familia lui...

Cum postul de soricar-sef era vacant, Simon a fost primit cu bratele deschise, mai ales ca soarecii reprezentau un adevarat pericol pentru rezervele de hrana si pentru igiena navei, in zonele cu clima calda si umeda. Oricum, lui George i-a fost adus la cunostinta faptul ca va fi tras la raspundere daca se iveste pe undeva vreun stim-noi-ce-mirositor de pisica. In concluzie, echipajul a avut intotdeauna grija sa arunce repede peste bord orice "factori" de nemultumire la adresa pisoiului...

Simon si-a luat indatoririle foarte in serios, asa ca, fara intarziere, a inceput sa scotoceasca toate cotloanele si gaurile de pe puntea navei, pana in cala. Si nu de putine ori se intampla sa depuna trofeele sale la picioarele capitanului sau chiar in patul acestuia...

Capitanul nu trebuia decat sa fluiere si Simon aparea imediat de pe unde isi facea rondul. De cele mai multe ori, il secunda pe Griffiths in turele de noapte. In zilele sale libere, Simon - pe care echipajul il mai striga si Blackie (Negrut) - isi impartea timpul intre patul lui George si cabina capitanului, unde ii placea la nebunie sa se ghemuiasca in cozorocul sau, atunci cand capitanul il lasa de-o parte.

Cum era de asteptat, Simon isi castiga singur "painea", asa ca nimeni nu era raspunzator de hrana lui. Cu toate acestea, pisoiul era totusi un membru al echipajului, marinarii il adorau si il rasfatau care mai de care; in conditiile acestea, era, practic, imposibil sa sufere de foame. Unul dintre modurile in care obisnuia sa-si distreze camarazii era pescuitul unui cub de gheata cu labuta dintr-un vas cu apa, activitate pe care, pana la urma, a ajuns sa o stapaneasca laudabil de bine.