Deseori vin in cabinet clienti care raspund la intrebarea medicului veterinar privind vaccinarile pisicilor pe care le detin, ca pisica lor nu este vaccinata, pentru...

Deseori vin in cabinet clienti care raspund la intrebarea medicului veterinar privind vaccinarile pisicilor pe care le detin, ca pisica lor nu este vaccinata, pentru ca este una obisnuita, de rasa comuna - sau "maidaneza", dupa cum spun unii - si nu una dintre cele de rasa - de parca vulnerabilitatea animalului in fata bolii ar avea ceva de-a face cu ascendenta mai mult sau mai putin nobila a pisicii!

O parte, de altfel numeroasa, dintre proprietarii de pisici sau de caini considera - in mod eronat - ca animalele de rasa comuna sunt ferite de boli, ca aceste animale nu necesita ingrijiri speciale, precum deparazitarile sau vaccinarile, acestea fiind necesare sau fiind justificate doar in cazul animalelor de rasa. Multora li se pare absolut firesc ca pisica lor sa aiba purici sau paraziti intestinali - doar este "maidaneza"! De multe ori, acestia refuza sa creada ca dermatita grava pentru care au adus pisica la doctor poate fi datorata in mare parte parazitilor externi, intrebandu-se retoric de ce animalul lor s-a imbolnavit, in timp ce pisicile din cartier nu.

Acestia nu iau insa in calcul faptul ca pisicile hoinare pe care le vad cateva luni, dupa care dispar fara urma, nu sunt observate de nimeni, nu ii pasa nimanui ca pisica se scarpina frenetic pana ii apar rani, ca sta apatica sau ca nu are pofta de mancare. Ei chiar cred ca pisica din fata blocului este sanatoasa atata timp cat o vad alergand printre masini sau scormonind in containerul de gunoi!

Iar apoi, dupa un timp de obicei scurt, atunci cand realizeaza ca nu au mai vazut-o de cateva zile, gandesc ca probabil a adoptat-o cineva ori ca s-a mutat intr-un cartier vecin, unde a gasit un container mai "generos", in nici un caz ca biata faptura zace moarta sau in agonie undeva, pe vreun teren viran sau in vreun cotlon! Mai sunt si aceia care cred ca o pisica de rasa comuna nu merita "investitia" in hrana de buna calitate sau in tratamente veterinare - ca doar pot lua oricand alta, nu-i asa?!

Adevaratii iubitori de pisici sunt aceia care nu-si dozeaza afectiunea si grija pentru un animal in raport direct cu valoarea sa "de piata", aceia care apreciaza atat gratia si perfectiunea unui exemplar felin de rasa pura, cu o valoare genetica incontestabila, dar si puterea de a lupta pentru supravietuire a unui biet pisoi infometat, abandonat de mama sa - cine stie din ce motive - in gerul iernii.

Nu te poti considera iubitor de pisici - indiferent de cate sute de euro valoreaza animalele cu pedigree pe care le ai acasa sau de cate expozitii ai castigat cu ele - daca poti trece nepasator pe strada pe langa puiul "maidanez" care miauna de foame sau de frig!

Cunosc oameni care nu pot intoarce capul in partea opusa atunci cand le iese in cale un animal in suferinta, oameni care au ajuns sa faca din apartamentele lor stramte de bloc adevarate adaposturi pentru pisicile bolnave; pe cele care pot fi vindecate complet le ingrijesc pana la insanatosire, iar apoi le cauta stapani, iar pe cele bolnave cronic le adopta si incearca sa le aline suferinta.

Este, poate, greu de imaginat un apartament de bloc populat cu peste zece pisici, care mai de care mai "incompleta" - una are un picior amputat, alta nu are coada, una nu are un ochi, alta este surda, alta sufera de epilepsie... Dar pentru proprietara adapostului improvizat, pisicile ei sunt cele mai frumoase, in mod evident! Fiecare dintre ele este ingrijita in raport cu nevoile sale speciale, fiecare este mangaiata si rasfatata - asa cum putine pisici "de rasa" sunt!

Astfel de oameni care isi asuma povara de a ajuta animalele cel mai greu lovite de soarta sunt adevaratii iubitori, la fel de mult - sau poate chiar mai presus - de proprietarii sau crescatorii de pisici cu "origine" nobila. Ei sunt cei care trec cu nonsalanta peste snobismul de a avea in casa o pisica frumoasa si ajung sa pretuiasca, mai mult decat valoarea estetica a animalului, privirea sa linistita si recunoscatoare, privirea unui suflet haituit care si-a gasit in cele din urma un camin.

Ei sunt cei care ar trebui sprijiniti si admirati de cei din jur, la fel de mult ca si cei care expun, plini de mandrie, exemplarele nobile in finalele expozitiilor feline. Si asta pentru ca si unii, si altii fac niste investitii deosebite, investitii financiare, dar mai ales sufletesti, care sunt rasplatite aproape intotdeauna pe masura ce satisfactia pe care o au la sfarsitul zilei cand, departe de haosul vietii cotidiene, se retrag in linistea casei unde ii asteapta prietenii necuvantatori - poate nu cei mai frumosi, nici cei mai nobili, prin obarsie, si nici macar cei mai cuminti - dar in mod cert cei mai credinciosi si mai recunoscatori!

Sunt oameni care adeseori ma invidiaza pentru rezultatele din expozitii ale pisicilor mele "nobile", dar totodata sunt oameni pe care, la randul meu, ii invidiez pentru puterea lor de a lupta cu nedreptatile naturii, de a se impotrivi verdictelor date de altii.

Sunt oameni care au avut puterea sa treaca dincolo de aparente si care pot si merita sa se bucure de momentele de implinire atunci cand pisica lor oarba sau surda sau cu doar trei picioare - animale smulse, efectiv, din ghearele mortii - le torc in brate, increzatoare in sansa pe care doar acesti oameni au avut curajul sa le-o ofere atunci cand nimeni nu le acorda nici o sansa.