Va mai amintiti de spectacolele de circ? De clovnii cei pusi tot timpul pe ghidusii, de felul in care ramaneam cu gura cascata de uimire cand reuseau sa...

Va mai amintiti de spectacolele de circ? De clovnii cei pusi tot timpul pe ghidusii, de felul in care ramaneam cu gura cascata de uimire cand reuseau sa faca ditamai tigrul bland ca o pisicuta si de spectacolele de acrobatie?

Pentru noi, spectatorii, toate lucrurile acestea inseamna o pasiune cam ciudata, facuta doar sa ne distreze vreo doua ore cat dureaza reprezentatia, dar pentru ei, cei din arena, circul inseamna ani de chin, de lucru asiduu, o pasiune de o viata.

De la aceasta pasiune nebuna a inceput si povestea unuia dintre cei mai mari artisti ai circului, Yuri Kuklachev, si a teatrului de pisici din Moscova.

Nascut la Moscova in 1949, inca din copilarie a stiut una si buna: el va deveni clovn. Si s-a pus pe treaba cu scopul clar de a intra la Scoala de Circ. Timp de sapte ani a incercat si, in tot acest timp, profesorii au incercat sa-i explice ca nu are nici o inclinatie catre circ. Cu cat i se spunea mai des ca nu se poate, cu atat ambitia lui lua proportii.

In 1963 a intrat la Scoala de Arte, iar seara mergea la un circ de amatori unde exersa. Peste doi ani devenea laureat al Festivalului artistilor amatori, iar reprezentatiile au avut loc in arena circului din Moscova. S-a facut remarcat cu usurinta si, drept urmare, a fost invitat sa studieze la Scoala de Circ. Timp de patru ani a studiat in cadrul departamentului de clovnerie, unde profesorul a tot incercat sa scape de el... A absolvit cu titlul de clovn acrobat parodist.

De ce nu tigri?

In perioada care a urmat, clovnul Kuklachev a tot incercat sa realizeze ceva care sa-l diferentieze de restul artistilor de circ. Norocul i-a iesi in cale sub forma unui pisoi gri, mic si amarat, pierdut intr-un parc. L-a luat acasa si l-a botezat Kut'ka. Kut'ka a devenit o bucatica din viata lui, dormea in camera lui de machiaj, in perucile clovnilor si, ca oricarei alte pisici, ii placea la nebunie sa alerge dupa ghemotoace de hartie.

Kut'ka a fost primul lui partener in arena circului. Numarul lor era ceva de genul: Yuri intra in arena cu o imensa "bomboana" de pisici, sporovaia cateva cuvinte, deschidea cu un aer curios si nestiutor bomboana, din care sarea un pisoi. Cu coada ridicata si cu un aer semet, pasea in arena in aplauzele spectatorilor. Si i-a reusit.

Timp de sute de ani, nimeni nu a reusit sa dreseze pisicile in circuri, asta pentru ca toti "au incercat sa imblanzeasca pisicile, ceea ce inseamna a le subordona vointei unui individ. O pisica nu s-a supus niciodata nimanui si nici nu o va face vreodata", spune Kuklachev.

Mai tarziu, Kuklachev a renuntat la circul ambulant pentru a se dedica teatrului sau. In felul acesta a luat nastere (abia in 1989) Teatrul de pisici din Moscova, care, de la pisoiul Kut'ka, include acum aproximativ 120 de pisici si 6 caini. Bineinteles ca exista medici veterinari care se ingrijesc de starea de sanatate a pisicutelor si o echipa de stilisti pentru coafarea artistelor feline. Fiecare pisica are costumele proprii pentru reprezentatie, la care tine foarte mult.

Dupa cum declara Kuklachev intr-un interviu, pisicile sale sunt foarte geloase. Se straduieste ca niciodata sa nu repete un numar al uneia dintre ele cu o alta; a incercat o data, mai demult, si pisica titulara s-a simtit jignita si a parasit arena.

Totodata, atunci cand le ia de la teatru acasa, incearca intotdeauna sa nu ia aceeasi pisica de doua ori, pentru a nu le supara pe celelalte. Cu toate ca are atat de multe pisicute, niciodata nu le confunda intre ele, desi au existat si situatii in care doua pisici sa semene uluitor de mult intre ele.

Dragostea pe care le-o poarta pisicilor si capacitatea lui de a comunica cu ele ii ofera posibilitatea de a lucra cu absolut orice pisica. Chiar el povesteste cum, intr-un turneu, li s-a interzis aducerea pisicilor pe teritoriul Marii Britanii, din motive de carantina. Asa ca, doar cu cateva zile inainte de spectacol, au fost nevoiti sa ia pisici fara stapan de pe strada si sa le transforme, printr-un miracol, in pisici-artiste. Ca doar fara pisici, nu exista spectacol. Si a reusit din nou.

"Nu eu sunt cel care dreseaza pisicile. Ele sunt cele care ma dreseaza pe mine: eu doar stau si privesc."

Acesta este secretul relatiei dintre Yuri si pisicile sale. Pentru ca o pisica sa intre in scena, trebuie nu numai sa isi cunoasca partenerul, dar si sa aiba incredere in el. Niciodata Yuri nu a folosit metode agresive de a dresa pisicile, deoarece in special forta o face pe o pisica sa procedeze dupa propria-i vointa.

Unei pisici nu i se poate impune ce anume sa faca. Intotdeauna Yuri a urmarit cu atentie personalitatea pisicilor sale si ce anume ii place fiecareia sa faca, realizandu-si mai tarziu spectacolele in functie de aceste caracteristici. "Pisica este cea care imi indica lucrurile care ii plac. Eu doar potrivesc elementele spectacolului dupa indicatiile ei."

In felul acesta a reusit Kuklachev sa faca o pisica sa mearga pe franghii suspendate la mare inaltime, sa se rostogoleasca pe o minge, sa impinga un carucior sau sa-i stea in palma, ridicata pe labutele din fata.

Vorbind despre minunatele sale pisici si despre cat de multe are de invatat de la ele, Yuri declara: "Pisicile ma surprind intotdeauna. Alaturi de ele, descopar mereu cate ceva nou pentru mine. O pisica este un prieten adevarat, pe care nu-l poti insela, deoarece poate privi in sufletul unui om mai bine decat ne-am putea imagina."

Despre modul in care pisicile au reusit sa-i aduca faima, Kuklachev vorbeste si in seria de volume intitulata "Scoala blandetii", lucrari de o reala valoare stiintifica si artistica.

Si la ora actuala, Teatrul de pisici din Moscova al lui Yuri Kuklachev este singurul de acest gen din lume. Protagonistele spectacolelor sunt artistele feline, care, prin acrobatii si numere de o inteligenta uluitoare, starnesc admiratia spectatorilor de toate varstele.

De-a lungul anilor, pisicile au adus teatrului o multime de premii, in toate tarile lumii. Printre cele mai importante se numara Clovnul de Argint castigat in 1986 la Monte Carlo, in Concursul international al artistilor de circ, Oscarul de aur in Japonia, un premiu al publicului acordat pentru cel mai simpatic circ, Cel mai original teatru al lumii, acordat in Franta, si Ordinul prieteniei, Coroana de aur in Canada, un premiu special acordat pentru merite deosebite in dresaj.

In turneele sale prin lume, Kuklachev nu a ocolit nici Romania, unde a avut un spectacol in 1973 si, dupa spusele sale, pisicile au repurtat un succes enorm.

Artiste de netagaduit pe scena, pisicile lui Yuri nu mai sunt nici pe departe la fel de curajoase in culise, unde se intampla uneori sa mai dea nas in nas cu un soricel. Yuri isi aminteste de prima data cand a indraznit sa puna la incercare capacitatile de vanatoare ale pisicilor lui. Dand peste niste soricei intr-o cutie cu mancare, a adus-o pe Nikita sa-i nimiceasca, dar ea s-a speriat atat de rau, incat a dat bir cu fugitii.

Yuri a adus-o apoi pe Kesha care, la fel de uimita ca surata ei, a inceput sa se joace cu soarecii, grabindu-i cu labuta, motiv pentru care rozatoarele si-au unit fortele si au atacat-o pe Kesha, confirmandu-i lui Yuri lipsa talentului de a prinde soareci la pisicile sale artiste.

"Am inceput sa lucrez in acest domeniu in 1964 si pana acum nu m-am simtit niciodata obosit, asta pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac.", spune Yuri. Singurul vis care i-a mai ramas este acela de a prezenta un spectacol al pisicilor sale in marea arena a unui circ, si nu doar pe scena unui teatru.