Nu este un secret pentru nimeni de ce Dalmatianul se bucura de o atat demare popularitate. Aspectul sau atat de elegant, combinatia coloristica alb - negru...

Nu este un secret pentru nimeni de ce Dalmatianul se bucura de o atat de mare popularitate. Aspectul sau atat de elegant, combinatia coloristica alb - negru, alura sa aristocratica si miscarea lui atat de lejera, lipsita de efort, au facut si fac, in continuare, multe inimi sa bata mai repede!

Popularitatea acestei rase a crescut, din nou, odata cu aparitia versiunii "live" a filmului "101 Dalmatieni". Acest fapt a determinat o "deteriorare" a calitatii cainilor produsi si aceasta, este lesne de inteles, are o motivatie "economica" importanta.

Iata de ce "Dog Magazin" a decis sa va propuna pentru numarul curent al revistei dumneavoastra preferate aceasta rasa atat de populara. Istoria Dalmatianului a suscitat si mai suscita inca nenumarate polemici in lumea chinologica. Originile lui sunt mereu, la anumite intervale de timp, rediscutate, revendicate sau contestate!

Este normal ca acest caine cu aspect atat de spectaculos, elegant si robust, in acelasi timp, sa instige la revendicarea "paternitatii" sale. Originile rasei sunt cu siguranta stravechi, iar "epopeea" sa este, in consecinta, extrem de lunga si incalcita. Eu nu ma simt in stare si nici nu cred ca este necesar sa deschid aceasta "cutie a Pandorei" in acest articol. Singura afirmatie pe care o fac este cea acceptata si de Federatia Chinologica Internationala in standardul rasei - dalmatianul este originar din regiunea Dalmatiei (Croatia).

Menirea acestor caini era aceea de a insoti atelajele, fie ca alergau intre caii conducatori ai atelajului ori pe flancurile acestuia, alungand de pe drum animalele fara stapan care ar fi putut perturba "traficul". Dalmatianul era utilizat si pentru paza. Pentru a-si indeplini sarcinile, acest caine trebuia sa fie capabil sa acopere distante foarte mari si sa fie, de asemenea, deosebit de protector. Iata de ce aceasta rasa trebuie sa fie foarte activa si oarecum preocupata de apararea unui teritoriu.

A creste un Dalmatian fara a da dovada de responsabilitate poate aduce proprietarului nenumarate neajunsuri. Lipsa unei socializari corespunzatoare a puilor are drept consecinta aparitia agresivitatii sau a "fricii agresive", atat fata de semenii sai, cat si fata de oameni. Dalmatianul este un caine inteligent, desi are reputatia de a nu fi chiar atat de "sclipitor". In realitate, ei sunt chiar prea inteligenti, uneori in dauna propriei securitati! Au reputatia de a fi niste "liberi cugetatori" cu apetit pentru clovnerii. Orice Dalmatian "bine crescut" este foarte activ si necesita multa miscare. O curte mare si un stapan care sa-i arunce mingea este tot ce isi poate dori el mai mult. Dalmatienii sunt caini sociabili si vor sa faca parte din familie.

Dar cum nu exista "rasa perfecta" si nici stapan perfect, nu ezitati sa cresteti si sa ocrotiti un Dalmatian, daca aveti conditii si sunteti o persoana activa. Sunt absolut sigur ca va fi "prima si ultima dragoste"! Acest caine bine proportionat, cu blana alba cu pete negre, este puternic, musculos si activ. Simetric in structura, nu este nici greoi, nici grosolan, si, in calitatea de "caine de trasura", este rezistent si rapid.

Proportii importante
Raportul dintre lungimea corpului si inaltimea la greaban este de 10:9; raportul dintre lungimea craniului si lungimea botului este de 1:1.

Comportament/ Temperament
Deschis si sociabil, niciodata timid sau neincrezator, nici fricos si nici agresiv.
Miscarea: este usoara si puternica, ritmica, cu pas lung si o buna propulsie la partea posterioara; vazute din spate, picioarele au o miscare paralela, membrele posterioare calcand pe urma celor anterioare; pasul scurt si miscarea dezordonata sunt incorecte.

N.B.: masculii trebuie sa aiba doua testicule cu aspect normal, perfect coborate in scrot.
Recomandari in scopul reducerii incidentei surditatii la Dalmatian Surditatea apare la Dalmatian in proportie de aproximativ 20-30%. In scopul reducerii acestui procent va propunem sa urmati cateva recomandari:
- exemplarele surde bilateral si cu ochi albastri trebuie excluse de la reproductie, ideal fiind sa nu fie folosite nici cele surde unilateral;
- exemplarele cu "monoclu" sau pete grupate intr-o singura regiune a corpului pot fi acceptate la reproductie;
- trebuie preferati masculii cu scrotul pigmentat.

Informatii utile