Sa nu uitam ca pisica este totusi la origine un animal de prada! Daca dumneavoastra doriti sa va transformati intr-o prada usoara pentru propria pisica, va lasam sa o faceti!

Sa nu uitam ca pisica este totusi la origine un animal de prada! Daca dumneavoastra doriti sa va transformati intr-o prada usoara pentru propria pisica, va lasam sa o faceti! Dar sa nu uitati ca mai tarziu nu va vom putea salva din "ghearele "ei daca ne veti cere ajutorul.

Rolul dumneavoastra de "victima" va fi foarte apreciat de pisica ce va exersa, fara nici o retinere, pe toti membrii familiei adevarate tactici "teroriste" care o vor satisface si delecta in acelasi timp.

Pisica este un animal de prada! Sa nu spuneti ca nu ati stiut asta. Chiar daca nu va place sa acceptati, e bine sa cunoasteti faptul ca in pisica de langa dumneavoastra se ascunde o combinatie de violenta si cruzime. Adica un mic "dracusor impielitat" pe care il puteti ascunde pe mai departe sau il puteti trezi la viata, cu sau fara voia dumneavoastra, de cele mai multe ori involuntar. Stiu, deja multi s-au revoltat la citirea acestor randuri si sunt pregatiti sa ma contrazica vehement. Eu spun sa nu va grabiti si, daca nu credeti, va promit ca va voi convinge imediat. Am abordat aceasta tema deoarece pot afirma ca ea este "in topul" problemelor proprietarilor de pisici care ma viziteaza.

Uneori sfaturile mele sunt tardive si, in anumite cazuri de violenta excesiva, chiar nu se mai poate face nimic. Altele ar fi fost rezultatele daca proprietarul avea o anumita conduita fata de pisica. Atentie la cele ce urmeaza, deoarece nu le veti gasi scrise in nici o carte. Atacul pisicii trebuie atent analizat. O clasificare se poate face in functie de violenta atacului, de frecventa, dar si de selectivitatea acestuia fata de anumite persoane.

Atacul moderat, de multe ori rezumat la o "maraitura", agatare cu ghearele semiretractate, pentru atentionare (ca totusi sunteti "de-al casei", nu-i asa?), sau o "scuipatura" (mai frecvent a persoanelor necunoscute) cu parasirea imediata a "campului de lupta" de catre pisica, evident! Acesta este cazul cel mai frecvent intalnit, cand inca se mai poate face ceva. De obicei pisica "violenta" in devenire va lasa urechile pe spate si va adopta un mers tupilat, deplasandu-se grabit catre alte teritorii mai "ferite", semn clar ca nu este dispusa sa angajeze un conflict "deschis" cu agresorul. Daca insa agresiunea dumneavoastra continua, va puteti astepta ca pisica sa se arunce "in lupta" cu toata energia si atunci nu va vad prea bine!

Atacul motivat. "Exista asa ceva?" veti intreba uimiti. "Eu nu o deranjez cu nimic pe "lumina vietii mele" (nn: adica pisica)". Asta credeti dumneavoastra! De cate ori nu ati refuzat categoric sa-i dati din farfuria voastra ceea ce si-ar fi dorit ea? De cate ori ati incercat sa o "inecati" la baie si nu ati reusit, tentativa in care perseverati aproape lunar, fara ca ea sa inteleaga de ce!? Si exemplele pot continua. Trebuie sa stiti ca unele pisici sunt extrem de sensibile si nu suporta sa fie gonite nici daca v-au ocupat "abuziv" fotoliul preferat din fata televizorului. Poate ca in loc sa o alungati cu ziarul, incercati sa "scuturati" cutia cu biscuiti pentru pisici sau sa faceti alt zgomot placut pentru ea si cu siguranta va veti recupera fotoliul. Va asigur ca pisica nu se va simti pacalita si nu va incerca sa se razbune pe dumneavoastra. Din pacate, sentimentul de razbunare apare destul de frecvent la pisici si chiar este pus in aplicare. Atacul asupra proprietarului este numai una dintre posibilitati, dar din nefericire mai exista si altele. Acest sentiment apare foarte des la pisicile exagerat de alintate de catre proprietar (sau de catre membrii familiei) si mai frecvent la masculi. Uneori pisica trezita brusc din somn, de un zgomot neasteptat sau in urma unui vis urat, poate avea o reactie violenta de scurta durata si de multe ori fara o tinta precisa.

Nu va transformati in jucaria pisicii! Un silogism destul de simplu suna cam asa: "Pisica ataca si prinde soareci. Transformati-va in soarece (sau ceva similar) si pisica va va ataca cu siguranta!" Fiti sinceri si recunoasteti de cate ori v-ati amuzat miscand un deget sub patura sau dupa coltul canapelei, iar pisoiul s-a ghemuit instantaneu pregatind un atac surpriza asupra tintei miscatoare, care de fapt era degetul, mana sau piciorul dumneavoastra. Destul de amuzant, nu-i asa? Mai ales daca v-ati bucurat impreuna de aceasta joaca, pisoiul a retinut ca v-a placut si fiti sigur ca va repeta "figura" atunci cand va asteptati mai putin. Eventual chiar noaptea cand dormiti, iar pisica nu are somn (ca doar noaptea se prind soareci, nu-i asa?!). Prin urmare incercati sa nu transformati anumite portiuni ale corpului dumneavoastra intr-o jucarie pentru pisica, deorece este posibil sa aveti surprize neplacute pe viitor.
Atacul selectiv, adica indreptat numai asupra anumitor persoane (sau chiar numai asupra uneia singure), apare extrem de frecvent si nu este ingrijorator daca nu se refera la membrii familiei.

Pisica are si ea anumite simpatii si antipatii, pe care este bine sa le respectam. Situatia devine periculoasa atunci cand un membru al familei (sau mai multi) devin tinta agresiunii pisicii. De obicei "victimele" sunt alese dintre membrii familiei lipsiti de autoritate in casa sau care alinta pisica in mod exagerat. Pisica va incerca intotdeauna sa domine aceste persoane si va considera potrivit sa-i aminteasca "dominatului" in ce pozitie se afla, astfel ca uneori ea poate ataca complet nemotivat, numai ca sa reaminteasca acest fapt. Uneori si copiii care agreseaza pisica pot fi tinta atacurilor. Pe acestea insa le incadrez in capitolul "agresiune ultramotivata" si nu vom discuta despre ele (la fel si in cazul pisicii care alapteaza). Trebuie sa se faca o similitudine referitoare la comportamentul salbatic, (ancestral) al acestor pisici care nu sunt animale de haita, dar totusi formeaza familii care sunt organizate dupa anumite reguli si principii. Ea, pisica, nu face altceva decat sa incerce sa ocupe un anumit loc (privilegiat) in interiorul acestei familii din care faceti parte si dumneavoastra. Asa ca trebuie sa nu o judecati prea aspru, dar in acelasi timp trebuie sa va comportati corespunzator, pentru a evita aparitia unor inconveniente in coabitare.

Atacul nemotivat. In primul rand trebuie sa fiti siguri ca atacul nu a avut o motivatie deductibila. Apoi desigur ca trebuie sa luati in considerare si alti factori care ar fi putut determina declansarea acestui atac (stres, perceptie senzoriala distorsionata etc). Pisica ataca uneori in mod nejustificat, ca urmare a unei posibile dereglari hormonale sau uneori chiar din obisnuinta. Da, ati citit corect, din obisnuinta, atunci cand dumneavoastra ii permiteti sa va atace in mod invariabil, fara a riposta adecvat (nu prin violenta!). Pozitionarea dumneavoastra in postura de "prada" ii va face o deosebita placere si va va ataca atunci cand se va simti in forma si dornica de a-si exersa aptitudinile de vanator. Declansarea atacului se poate face si la simpla dumneavoastra aparitie acasa, obosit, dupa o zi de munca. Pisica, suparata ca a fost lasata toata ziua singura, isi va aminti aceasta si va considera extrem de oportun sa va dea o "lectie", dupa ce, mai intai, va va lasa sa va relaxati in fotoliu.

Sa nu credeti ca incurajez si consider normale asemenea comportamente. Dar daca ele au fost incurajate involuntar de dumneavoastra, atunci nu stiu cine este vinovatul? Poate ca nu numai pisica! Atacul fara o tinta precisa (manifestarile furibunde) precum si atacul asupra unor obiecte trebuie foarte atent analizate, deoarece pot fi de domeniul patologicului.

Reteta contra agresivitatii la pisica nu exista, din pacate. Mai exact nu se poate da un sfat universal valabil, iar comportamentul dumneavoastra trebuie ajustat treptat si adecvat situatiei care a generat aparitia conflictului (chiar daca acesta este numai unilateral). Unii dintre cititorii nostri poate sperau sa gaseasca in acest articol o recomandare salvatoare. Am dorit numai sa tragem un semnal de alarma asupra faptului ca practici curente din coabitarea cu pisica, ce pot fi considerate aproape banale, pot degenera in stari conflictuale, cu urmari imprevizibile si uneori imposibil de controlat. Deoarece pisica este o fiinta extrem de complexa si enigmatica, fiecare situatie prezinta particularitatile de circumstanta care trebuie atent analizate, pentru a gasi o metoda de corectare a acestui comportament.

Iar metoda trebuie corect aplicata pentru a se ajunge la rezultate. Din nefericire, in practica mea curenta am intalnit si cazuri extreme, care nu mai aveau nici o rezolvare. Mai curios mi s-a parut faptul ca majoritatea proprietarilor nu se lasau convinsi ca nu mai este nimic de facut pentru pisica lor preferata. Astfel am constatat ca nu suntem pregatiti sa intelegem ca asa cum exista oameni pentru care este necesara camasa de forta si un spital de psihiatrie, tot asa pot aparea si la animale cazuri de dezechilibre psihice majore, insotite de manifestari violente si cu urmari neplacute asupra familiei in care pisica nu a reusit sa se integreze.