Societatea, educatia parintilor, intr-un anumit sens, ne-au aratat ca pentru a avea succes in viata trebuie sa ai succes la scoala, cu toate ca stim cu totii ca sistemul scolar nu tine cont de inzestrarea fiecaruia, ca sa nu mai spunem de unii copii care au fost marginalizati de profesori si pentru care scoala a fost un esec total. Si totusi... cum am defini succesul?

"Presedintii de stat nu au fost premianti si totusi..."

Va mai amintiti anii de liceu? La ce va gandeati cand cel mai bun din clasa obtinea numai note de 10 si va imaginati ce destin teribil va avea si cu bani multi, bineinteles? Poate nu stiti ce s-a intamplat cu toti acei elevi premianti, dar cu siguranta puteti numi cativa colegi care s-au realizat in mod neasteptat.

Aceasta chiar ma face sa ma gandesc la un articol pe care l-am citit nu demult, despre notele proaste din scoala ale domnilor Basescu si Tariceanu. Unul este presedinte de stat si celalalt prim-ministru. Poate o sa spuneti ca se poate in Romania, dar in alta parte nu. Va inselati!

Eu ma mir ca s-a intamplat in Romania pentru ca de obicei doar in Statele Unite ale Americii se intampla sau in tarile super-dezvoltate. Nu stau sa scriu despre fiecare presedinte al Statelor Unite, dar va garantez ca nici unul nu a fost premiant, ba chiar unii dintre ei au avut serioase probleme cu scoala si/sau cu anumite vicii.

Oare faptul ca nu au tocit materiile si nu au avut numai note de 10 inseamna ca nu sunt inteligenti? Faptele arata ca s-au realizat mai bine decat cei care au fost primii din clasa.


Cum se poate intampla acest lucru?

Psihologii l-ar defini ca: "aptitudinea unei persoane de a stabili si realiza propiile obiective personale si profesionale, indiferent care ar fi acestea". Suna simplu, dar cu timpul aceasta definitie va fluctua de la un individ la altul.

Scopul principal este acela de a reusi in stilul nostru, sau acceptabil noua, fie ca este vorba de un post mai bun, un partener de viata potrivit sau dorinta de a fi un parinte mai bun. Idealurile tineretii fac loc realitatii mature si nevoii de compromisuri.

Ce ne preocupa la un moment dat? Sa avansam profesional, sa ne bucuram de o casnicie fericita, sa fim sustinatori plini de dragoste pentru copiii nostri etc. Cum vom reusi noi oare sa facem fata duritatii si obstacolelor vietii? Este oare suficient sa ai note mari ca sa depasesti problemele profesionale sau personale? Si multi spun: "a fost destept cand a facut acel lucru.." sau "a fost istet cand a luat nu stiu ce decizie... si din aceasta cauza ajuns unde a ajuns..." etc. Dar nu inseamna acelasi lucru destept sau istet?


Destept sau istet?

Nu de putine ori auzim folosindu-se in jurul nostru termeni ca: "istet" sau "destept" si desi aparent le folosim pentru aceeasi idee, exista o diferenta majora. "Desteptaciunea" isi are rolul ei, dar a fi "istet" este mult mai interesant. A fi "istet" inseamna sa ai capacitatea de a intui lumea, de "a vedea" situatiile oportune si de a relationa cu ceilalti in timp ce va vedeti si de propia viata.

Cu alte cuvinte, insemna a avea Inteligenta Emotionala(QE) care in sine are putin de a face cu Inteligenta Cognitiva(QI), care, in termeni simpli s-ar traduce: "un instrument de masurare a capacitatilor de ordin intelectual, analitic si rational ale unui individ" (vezi bateriile de teste de inteligenta).

De asemenea acestea masoara si capacitatea verbala, matematica, spatiala. Acest coeficient masoara cat de repede putem invata lucruri noi, cum manipulam numerele, cat de bine retinem, capacitatea de gandi abstract etc. Daca aveti un rezultat ridicat la un asemenea test (media este 100), sunteti bine pragatiti sa faceti fata cu succes unor examene.

Sigur ca exista o legatura intre succesul academic si cel profesional, in cazul anumitor persone, si cu siguranta multi dintre cei cu un QI scazut sfarsesc prin a ocupa locuri modeste, iar cei cu un QI rdicat sa aibe slujbe mai bine platite - lucru care nu este intodeauna valabil.


"Daca esti asa de destept, de ce nu esti si bogat?"

Dar atunci ne punem intrebarea: "bine, daca esti asa de destept, de ce nu esti si bogat? Sau de ce iti merge atat de prost in casnicie?". Cei mai destepti dintre noi pot cadea prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate; de exemplu, persoanele cu un QI ridicat pot deveni piloti foarte buni, dar foarte prosti cand se afla la carma propiei vieti. Inteligenta academica are foarte putin de a face cu inteligenta emotionala, iar la succesul in viata inteligenta cognitiva(QI) contribuie doar cu 20%, restul de 80% este ocupat de inteligenta emotionala(QE).


"Succesul in viata este dat doar de 20% de inteligenta cognitiva, restul il ocupa inteligenta emotionala"

Un studiu recent realizat in USA de catre Thomas Stanley pe 733 de multi-milionari din toata tara si publicat in cartea "The Millionare Mind" (Mintea milionara), a aratat ca primii 5 factori (din 30) responsabili pentru succes din punctul lor de vedere au fost:

• Cinstea fata de cei din jur;
• Disciplina;
• Relatiile bune cu cei din jur;
• Un partener de viata sustinator;
• Mai multa munca decat majoritatea celor din jur.

Toate cele cinci elemente de mai sus sunt fatete ale inteligentei emotionale. Inteligenta cognitiva (QI) s-a situat abia pe locul 21, fiind mentionata doar de 20% dintre milionari.

Caracteristici ale Inteligentei Emotionale: "capacitatea de a fi in stare sa se motiveze si sa persevereze in fata frustrarilor; de a-si stapani impulsurile si de a amana satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a impiedica necazurile sa-i intunece gandirea; de a fi staruitor si de a spera". (D.Goleman)

Ideea este ca nu ar trebui sa staruim in educatia scolara atat de mult doar pe razultatele remarcabile la invatatura(QI), ci pe dezvoltarea celorlalte tipuri de inteligenta, pe care desi poate ca le posedam, sunt in stare latenta si nu se pune accent.


Inteligenta multipla sau cum ne dam seama ce tip de inteligenta avem noi sau copiii nostri?

Howard Gardner, un renumit cercetator in psihologie, a lansat "Teoria inteligentelor multiple", mai multe tipuri de inteligenta pe langa cel traditional, sublinind clar faptul ca la baza succesului in viata nu sta numai un tip monolitic de inteligenta, ci exista sapte tipuri distincte de inteligenta:

1. Inteligenta lingvistica - aptitudini legate de limbaj, citit, scris, vorbit (vezi atentia la predilectia copiilor pentru lectura din scoala si speculat, incurajat in acest sens, valabil si pentru celelalte tipuri de inteligenta).

2. Inteligenta logico-matematica - aptitudini numerice.

3. Inteligenta spatiala - capacitatea de a vedea "in spatiu", indispensabila pentru un artist plastic sau arhitect.

4. Inteleligenta muzicala - capacitatea de a canta cu vocea sau cu un instrument.

5. Inteligenta kinestezica - folosirea corpului ca in dans sau sport.

6. Inteligenta interpersonala - capacitatea de a-i intelege pe ceilalti si de relationare (ce anume ii motiveaza, cum lucreaza etc.) Vezi agentii de vanzari, politicienii, profesorii, medicii de clinica etc. Cei care au o foarte mare influenta sunt cel mai adesea indivizi cu un grad ridicat de inteligenta interpersonala. Cu alte cuvinte, capacitatea de a discerne si de a raspunde in modul cel mai potrivit la starile, temperamentele, motivatiile si dorintele altora.

7. Inteligenta intrapersonala - capacitatea de autocunoastere, orientata spre interior: "accesul la propriile sentimente, capacitatea de a discerne intre ele si de a le stapani in calauzirea comportamentului". (H.Gardner)

Putem spune astfel ca inteligenta cogniva are sigur rolul ei si este importanta, dar nu primordiala pentru asigurarea succesului in viata. Nu inseamna ca daca nu ma descurc foarte bine la matematica (nu am o inteligenta matematica) insemna ca sunt "prost" si nu pot face sport de mare performanta sau nu pot sa devin profesor de muzica, profesor de romana sau un bun manager etc. Multi dintre cei cu un QI de 160 lucreaza pentru cei cu un QI de 100, in cazul in care cei dintai au o slaba inteligenta intrapersonala, iar in cazul celor din urma aceasta este ridicata.


In lumea reala, nu exista o inteligenta mai importanta decat cea interpersonala

Daca nu o ai, nu vei sti cu cine sa te casatoresti, ce slujba sa-ti iei si asa mai departe. A fi premiant fara a avea aceste tipuri de inteligenta intra si interpersonala, nu-ti garanteaza succesul in viata. Multi dintre cei care nu s-au centrat pe rezultatele scolare sau chiar care abia au trecut clasa, dar le-au avut pe ultimele doua dezvoltate, au avut un mult mai mare succes in viata.

Trebuie inca din scoli sa formam copiii la nivelul inteligentei personale. Infuentele emotionale de-a lungul vietii s-au dovedit mult mai puternice decat un rezultat academic, fie el de un mare succes. Cei care au reusit sa treaca cu succes si chiar sa fructifice ocaziile, spunem ca au fost "isteti" chiar daca nu au fost asa "destepti" in scoala.

Pe langa dezvoltarea inteligentei emotionale, cea mai mare contributie si unica pe care educatia o poate aduce la dezvoltarea copilului (si care in Occident se practica de foarte mult timp, unde creativitatea si originalitatea se incurajeaza si nu "toceala") este sa-l ajute pe copil sa se indrepte spre un domeniu in care talentele sale sa fie cat mai in favoarea sa, in care sa fie multumit si competent.