Acum coordonez o echipa mica, dar foarte bine pregatita, si sper sa invat cat mai multe de la ei. Unul dintre motivele pentru care mi s-a propus promovarea a fost si capacitatea mea de organizare si de impartire a proiectelor de recrutare in cadrul echipei. Stiu foarte bine ce anume le place, care este genul de proiect pe care ar lucra foarte bine, in functie de domeniile de specializare ale fiecaruia.
Ce te-a determinat sa alegi domeniul resurselor umane?
Sunt o persoana comunicativa, care stie sa lucreze cu oamenii, indiferent de pregatirea sau de mediul din care provin. Nu m-am gandit niciodata ca voi lucra in resurse umane. Acum pot spune ca sunt foarte multumita de alegerea facuta, domeniul acesta oferindu-mi posibilitatea de a-mi folosi toate abilitatile.
Care sunt cele mai importante proiecte in care ai fost implicata?
Cel mai complex si mai dificil proiect a fost cel de recrutare de personal pentru strainatate, pentru pozitii de middle si top management in domeniul constructiilor civile, pentru una dintre cele mai mari companii din Emiratele Arabe Unite. A fost un proiect interesant, datorita faptului ca a trebuit sa gasesc, intr-un timp foarte scurt, persoane din domeniul constructiilor, interesate sa plece din tara. Gradul de dificultate al proiectului a constat in lipsa candidatilor interesati de Emirate, dar si de salariile relativ mici oferite de companie comparativ cu ceea ce se oferea pe piata in Europa. Clientul nostru era, de altfel, si foarte pretentios la candidati, experienta ceruta fiind, in mare parte, pe proiecte de constructii civile foarte complexe. Au mai fost multe alte proiecte interesante in care am fost implicata si nu neaparat legate de recrutare. Insa, cu siguranta, cel mai important proiect in care am fost si sunt implicata este VON Consulting. La inceput nu existau clienti, baza de date cu candidati, site-uri, iar acum suntem o companie cu un renume pe piata de consultanta in resurse umane.
Care sunt lucrurile cele mai importante pe care le-ai invatat de cand activezi in HR?
Am invatat foarte multe lucruri. In primul rand, sa lucrez cu oamenii, indiferent de mediul din care provin, si sa reusesc sa intru in pielea angajatorului, indiferent de domeniul in care activeaza. Am invatat sa lucrez in echipa, alaturi de colegii mei, sa aleg oamenii in functie de ceea ce stiu ei, si nu in functie de aparente sau prima impresie. Citesc oamenii mult mai usor acum, pot sa ofer consultanta prietenilor mei referitor la cariera si la posibilitatile lor de dezvoltare. Sunt foarte mandra de mine atunci cand ma suna si ma roaga sa le spun cum anume sa aplice la job-uri, cum sa se prezinte la interviu, care ar fi companiile care li se potrivesc.
Care sunt aspectele cele mai placute in domeniul in care iti desfasori activitatea?
Relationez foarte mult cu oamenii, atat candidati, cat si angajatori, descopar multe tipuri de personalitati si modalitati de gandire, am parte de foarte multa diversitate in activitate, nu ma plictisesc niciodata. Bineinteles, aspectele placute sunt legate si de finalitatea proiectelor de recrutare si de oamenii pe care am reusit sa ii angajez in diverse companii, dar si de feedback-ul pozitiv primit de la clientii cu care am lucrat.
Exista anumite aspecte mai putin placute ce tin de domeniul recrutarii?
Precum in orice alt domeniu, nu poate fi totul perfect. Pana la urma, nu numai in casatorie semnezi "la bine si la greu", ci si atunci cand vine vorba de viata profesionala. Nu trebuie sa renunti usor, chiar daca exista momente in care simti ca nu mai poti.
Acum coordonez o echipa mica, dar foarte bine pregatita, si sper sa invat cat mai multe de la ei. Unul dintre motivele pentru care mi s-a propus promovarea a fost si capacitatea mea de organizare si de impartire a proiectelor de recrutare in cadrul echipei. Stiu foarte bine ce anume le place, care este genul de proiect pe care ar lucra foarte bine, in functie de domeniile de specializare ale fiecaruia.
#VeștiBune. Înapoi la birou, în era Covid 19: suport pentru HR
Actualitate · Social
Cum îți pot sabota cariera rețelele de socializare
Carieră · Profesii
Ce să faci dacă ai un șef rău
Carieră · Management
Un român s-a furișat în vila lui George Clooney
Divertisment · Stiri
Cum se simte Kate Middleton: Starea ei de sănătate, aflată printr-o farsă
Divertisment · Vedete
citind cest articol nu pot decat sa reamintesc vorba unui amic:"nu conteaza cat de mult te pricepi cata vreme ai o crapatura intre picioare". ca sa spui tu ca atunci cand ai fost pusa in postura sa te angajezi aveai habar de HR, eu sunt popa. nimeni nu are habar pana nu lucreaza efectiv. tu ai avut doar "sansa", cu ghilimelele de rigoare.
wow...ce de comentarii la articolul asta si zau daca inteleg de ce. E un caz cum am mai vazut in industrie, nu e ceva spectaculos. E adevarat, de multe ori e de dorit sa incepi cu ceva cunostinte in domeniu, iar legislatia, gen codul muncii te poate ajuta la a intelege relatia angajat-angajator, atat in procesul de convingere al candidatilor, cat si in cadrul interviului. Dar nu mi se pare esential ca sa incepi o cariera in domeniu. Stiu agentii cu nume mult mai mari care isi formeaza oamenii si cei mai multi sunt recrutati din facultate. Entuziasmul, implicarea si dorinta de afirmare pot fi mai valoroase pentru unii angajatori decat experienta, care uneori vine si cu o atitudine nepotrivita, in functie de cum si unde ai castigat-o si evident cu asteptari salariale mult mai mari. Cei mai multi recruiteri incep prin a face "research", cautand CV-uri care sa corespunda unui profil, intra apoi in interviuri ca observatori si abia dupa o anumita perioada de timp incep sa sustina interviuri. Nu este ceva ce se invata peste noapte, ci in timp si cu rabdare. Exista si cursuri de legislatia muncii care se pot face pe parcurs. Totul este sa ai norocul ca cineva sa te selecteze. Selectia unui recruiter nu tine numai de scoala terminata si de diplome (cunosc absolventi de psiho care au urmat facultatea ca sa isi rezolve ei o problema), ci de potentialul persoanei, de activitatile in care s-a implicat pe parcursul facultatii, de modul in care s-ar integra in echipa existenta. Nu inseamna ca daca nu esti selectat pentru o anumita companie nu esti bun, in conditiile in care toti ceilalti candidati au aceeasi lipsa de experienta ca si tine, ci de multe ori primeaza compatibilitatea cu echipa si de ce sa nu recunoastem cu superiorul direct. Nu stiu insa de ce s-a ajuns la insulte pe aceasta tema. Mi se pare ca toata povestea asta s-a transformat intr-un circ.
Legislatia in domeniul se invata frecventand anumite cursuri de resurse umane pe care probabil le are si ea. Asa dupa cunostintele tale, care este legislatia in domeniu pe care ar trebui sa o parcurg? Si eu lucrez in domeniul resurselor umane mai exact pe recrutare si nu am auzit vreodata de anumite legi pe partea asta. E normal ca Alexandra sa creasca in cadrul companiei daca lucreaza de atata timp acolo si a fost implicata in atatea proiecte de recrutare. Sper sa am si eu parte de aceeasi dezvoltare, chiar daca compania in care lucrez nu este atat de micuta. Oricum eu am auzit numai de bine de firma asa si de cei care lucreaza aici. Chiar si pe Alexandra am cunoscut-o si e un recruiter excelent. Nu spun in ce ocazie exact. Din cate am aflat eu in firma la care lucreaza ea se invata foarte multe, iar persoanele angajate acolo se dezvolta foarte repede. Bafta in continuare!
Pentru Bianca In domeniu fara Experienta nu te ia Nimeni Indiferent de atitudine, abilitati si capacitati intelectuale si de dorinta ta de a invata ceva. Atitudine ai degeaba daca nu ai experienta in domeniu si nu ti se ofera ocazia sa poti dovedii de ce esti in stare. Asa ca ................Iar fara sa cunosti legislatia in domeniu nu vad cum ai putea sa faci fata postului respectiv, deci crede-ma ca stiu ce vorbesc. Comentariul meu chiar nu a fost facut cu rautate ci din experienta mea proprie.
Hai sa privim pozitiv problema, sunt nenumarate sanse de a-ti gasi un job in Bucu fata de provincie, le-ati incercat pe toate ?
Cred ca nimeni nu trebuie sa fie invidios pe reusita Alexandrei, povestea ei e simpla si adevarata, cu putina sansa, noroc, poti reusi ca ea, trebuie numai sa crezi cu putere in aceasta sansa si sa nu o ratezi atunci cand apare, trebuie sa amintim aici de perseverenta si incredere in propria stea chiar atunci cand totul pare nefavorabil, asadar NU VA LASATI ! Se poate reusi si in Romania de azi.
pe mine firma aceasta m-a angajat desi aveam doar 3 luni de facultate. sunt oameni extraordinari in firma aceasta. mi s-a oferit postul de JR Recruiter si m-am ocupat si de marketing pentru firma. Nu mai vorbiti cand nu stiti despre ce e vorba. Persoanele cu potential sunt intotdeauna cautate. Poate cei care se plang ca nu gasesc un loc de munca, nu-si dau seama unde gresesc in procesul de angajare.
Am 23 de ani. Sunt specialist in resurse umane, iar in momentul de fata ma ocup de recrutare. Ma regasesc in ce a scris project manager-ul. Pentru volumul acesta de munca este nevoie de o persoana care sa cunoasca foarte bine domeniul. Lucrez de 1 an jumate in domeniu si am reusit sa ma angajez aplicand la un post pe ejobs. Dupa primele 6 luni, am fost promovat. Nu exista blocaj in angajarea pe piata resurselor umane, exista doar oameni dornici sa faca ceva cu viata lor si oameni mai putin hotarati.
Nu e vorba ca esti studenta si ai si un job;este vorba ca esti pusa pe o functie pe care nu sunt puse nici persoane cu studii corespunzatoare nici persoane cu experienta. Pt.ADRIANA: Astept o explicatie a ceea ce ai zis - fiecare afirmatie - la adresa mea!
Draga Mihaela cred ca esti una din persoanele care intra pe site-ul asta pentru a aduna buline :)))))) Sa stii ca daca citesti cu atentie articolul vei afla ca domnisoara in cauza lucreaza de 3 ani in cadrul companiei respective si a fost promovata acum 3 luni ca Project Manager. Si nu te mai mira atat de situatia asta, cum ca la 22 de ani poti sa faci cariera. Daca incepi devreme ai foarte multe sanse sa reusesti. Daca esti frustrata cum ca fata asta a ajuns pe o recomandare in cadrul firmei la care lucreaza e problema ta. Sunt de acord cu Cynthia ca si in acest caz trebuie sa faci fata responsabilitatilor si proiectelor de care te ocupi. Asta este unii au mai mult noroc decat altii, sa ajunga la momentul potrivit in locul potrivit. Si pana la urma daca articolul este atat de comentat inseamna ca a atras atentia cu ceva. Si asta este o strategie de marketing. Relaxeaza-te Mihaela!!!
Bravo ei!....eu am terminat psihologia, sunt masterand pe resurse umane....si nu mi`am gasit nimic de munca..in domeniu...!.....unii au mai mult noroc se pare...! Cine stie....poate citeste d`ra mesajul meu si ma ajuta sa intru si eu pe piata muncii:)
Da, serios se poate sa te angajezi si la 22 de ani sa ai capacitatea sa faci fata unui job si unei facultati. Si daca te angajezi cu "recomandari" sunt curioasa cam cat timp rezisti intr-o firma daca esti un tampit cu diplome. Daca tu cunosti oameni destepti despre care nu stie nimeni iti recomand sa scrii redactiei sa le ia un interviu.
Nu e vorba de invidie(cata prostie trebuie sa ai ca sa afirmi asta!!) dar...sa fim realisti:nimeni nu te angajeaza in ziua de azi doar asa, ca te-a vazut cineva undeva(si nu ai facultate terminata iar experienta lipseste cu desavarsire)si te-a intrebat daca vrei sa fii manager...va rog frumos!!!Doamnele care au sarit in capul primelor comentatoare ...doamne dragi, unde traiti????Bravo ei ca s-a angajat dar sa ne toarne noua balivernelel astea ...va rog frumos!!! La 22 de ani??? Mi se pare ca suntem luati "la misto" aici...Comentariul tau, MARFARU ..."e posibil orice"...nu zau???Asa este, fiecare cu norocul ei...si cu pilele ei...pardon, recomandarile.R: sa stii ca doctorii, avocatii si alte asemenea categorii au vocabularul lor: se numeste jargon. Si totusi nu inteleg :cine e fata aceasta de se scrie un articol despre ea?Cunosc multi oameni destepti(mult mai destepti decat fata aceasta, cu niste cariere cladite prin munca) dar nu scrie nimeni nimic ....
probabil a fost la interviu! aceasta firma este una micuta din cate stiu, dar care a reusit sa faca fata unor proiecte importante si sa-si faca o reputatie incet incet. este normal ca o firma noua sa atraga si sa angajeze oameni fara experienta si fara pretentii mari la inceput. este o strategie, una care evident poate da si rezultate. in cazul lor a dat. se sustine teoria de mai sus. nu trebuie sa ajungi sa lucrezi neaparat intr-o multinationala ca sa faci cariera. e si chestie de noroc, sa nimeresti sa o iei de la inceput intr-o firma unde sa poti si invata! fiecare cu norocul lui! iar povestea Alexandrei chiar nu este singulara, poate nu e des intalnita, dar chiar mai exista tineri cu povesti asemanatoare! mult succes si mult curaj!
dar eu tot n-am inteles cum a ajuns sa aiba aceasta sansa......nu ne spune nimic ....a fost la interviu....a depus un cv.....a dat un concurs....sau pur si simplu...acolo sus cineva ........?????!!!!!
cand se scrie un articol, ce-i care-l scriu, trebuie sa fie se gandeasca bine cui se adreseaza. Se vorbea despre medici ca au un limbaj diferit, din snobism, din nevoia de a se diferentia, dar si din necesitatea de a transmite anumite informatii si a fii intelesi numai de cei care trebuie. Cand scrii un articol pt toata lumea si folosesti prescurtari ar fii cazul sa mai adaugi si o legenda. Vad sistemul creat in transmiterea de mesaje pe telefonul mobil si ma ingrozesc ca peste 2 generatii nu o sa mai stiu sa scriu...
Excelenta evolutie, admirabil sa poti emana invidie cand altii nici nu au inceput nimic si mai ales nu incearca nimic. Nu mai priviti mai mult in jur ci mai ales inainte si cat mai pzitiv .Si atentie...o multinationala presupune pe langa o anume valoare si pregatire, pe langa limbi straine si sacrificarea vietii personale si multa sansa..trebuie sa fi in anume momente in locul potrivit..In viata uneori sansele vin si trec..unii nici nu le vad , altii nici nu le banuiesc, cei mai multi nici nu le vor... Bravo Alexandra esti de fapt un model
Pai cum sa va explic eu, dragilor, insa in momentul in care visezi numai companii multinationale si-ti treci in CV ca vrei sa lucrezi "intr-o multinationala"... Cand inlocuiesti SLUJBA cu BIROU, (ca deh, romanului nu-i sta bine decat la birou...)... Cand termini o facultate de psiho si n-ai citit o carte pe profil, habar n-ai de vreo paradigma clasica, nu stii cine a fost B.F.Skinner sau Adler etc, atunci nu esti de incredere! Ce l-ar putea face pe angajator sa te considere o persoana serioasa si muncitoare cand tu termini o scoala pe care tocmai tu ai ales-o si, brusc, nu-ti mai amintesti nimic din ce-ai studiat acolo??? Poate ca nu te-a interesat scoala aia. Atunci, de ce ai mai facut-o??? Ce-l poate determina pe angajator sa nu ia in calcul posibilitatea ca istoria sa se repete (adica sa faci sa para ca vrei job-ul si ca vei face ceva acolo)??? Problema nu-i nici de atitudine, nici deexperienta. E numai superficialitatea care sta in cale!
Sa auzim si parerea unui/or inginer/i despre HR? Hai dati-va drumul la comentat... ca sunt convins ca aveti numai cuvinte de "bine" :)) Dar ma rog exista si exceptii evident... Oricum mult success tuturor.
Bravo domnisoarei! pt toti tinerii ar trebui sa fie un model si un subiect de critica! rautatea din anumite comment-uri de mai sus este tipica frustratilor cazuti in mediocritate care nu pot intelege ce viata nu iti da nimic pe tava si trebuie sa muncesti pentru a reusi! fiecare cu norocul lui! va contrazic total! mai ales pe UAPAN! eu cunosc multi tineri, fosti colegi de facultate sau liceu care au ajuns sa aiba joburi de succes pe care si le-au dorit, prin munca si perseverenta. cat despre primele 3 comentarii... "unde nu-i cap,vai de picioare"